Mărturisire

În dimineața astaaaa..., chiar mă constat minor,

Din creștet, poezia se lasă pe picior

Și intră în străfunduri, direct, căci sunt desculț,

Iar muza, ofuscată, mă-ndeamnă să renunț

Măcar pentru o viață, la lirica precară,

Plecând nemângâiată spre altă călimară

Mai densă, mai absconsă, umplută cu absint;

O las să mă ignore, decât în van s-o mint...

Rămâneți toți cu bine, voi cugete alese,

Purtate-n lumea clipei de varii interese,

Sfârșindu-mi pledoaria cu-ndemnul cel mai frust:

Vă-ntoarceți demni la clasici, rămân ce-am fost, îngust.

Memento: închinată gigantului nehoian get-beget

Alexandru Oproescu, Domnia Sa

considerând cu amară decepție, că fac

glumițe.