zboara lin nestingheriti,
pe deasupra noastra caii
zboara peste boi uimiti
zboara fericiti.
priveam discret cum zboara caii
in cautarea visului pierdut.
zburau atat de siguri
spre
imi pare atat de ciudat.
cineva in mine
isi inchide domol ochii
obositi si tristi,
isi intoarce fata
ca sa nu observe nimeni
ultima lacrima,
cea a dorului de frumusete.
mi se pare atat de
as vrea sa ninga toamna asta.
zapada sa eternizeze gandul mortii,
sa simt sinuciderea toamnei depresive,in maduva oaselor
alb pe rosu,fulg pe frunza,crima si pedeapsa.
vreau sa aud frunzele
iubire flori si orgolii
mi-ai smuls corola sufletului meu
petala cu petala
mintindu-ma frumos
ca la-nceput.
ai strivit si staminele
si asta nu se face.
modest ,nu sunt
bogat,nu sunt
poate destept?!...poate
cuvant sa fiu .
nu are a face!
dar tu?
tu, care trezesti instinctele in "animale"
tu,care respiri aer divin
si intretii cu dansul
În mine arde
un gol prea plin.
degetele mi s-au atrofiat
o data
cu chemarea jocului de iele.
ireversibile Îmi sunt acum
toate gandurile
adunate prin
ungherele firii.
ma leg de o
astăzi sunt sentimental.
râsul aparent nevinovat, grimasa,
a încolțit din rădăcina sexualității
transmisibile
la nivel telepatic.
vinul băut pe jumătate
nu face decât
să-mi tulbure hormonii
prin lumina de TV, sculptural
deslușesc forma perfectă
a trupului, nud.
balerinele lui Degas
fac front comun într-o grație
cu nume violent, Barbara!
s-au mai sinucis vreo trei hematii
prin
totul se rezuma la zbor.
aripi,plutire,perfectiune---
ingeri.
ma pierd in nori,ma risipesc in ceata,
uit de mine-n ganduri, sau ma sedez cu vise
imi e totuna.
viata , trupul, poate si
e frumos la umbra sufletului tau.
chiar e...
sa sinucidem pasarile dezinvolte!
sa prabusim muntii de plictiseala!
stii? atunci cand zambesti
ma prabusesc ingerii prea perfecti.
si kariatidele
femeia ideala nu plange.
ea doar zambeste
in lacul ochilor mei.
ne-am trezit din nou in patul ravasit
eu mahmur de alcool ,tu mahmura de mine,
fumand acelasi lucky strike matinal
in zgomot
au inceput sa cada rauri de corbi
din albastru neant,
curg rauri de lava din seismice strazi
oile se ineaca in sange,iar mieii
se zvarcolesc in puful ciorilor din parcul negru.
Pastorul
Rămas singur cu durerile mele,
stau și le ascult.
Și parcă Îmi cântă la vioară
simfonii perfecte.
totul e dans acum.
Revăd noaptea magică de vară
cu sprite și tărie și mi-e dor
de
eu sunt melancolia din pleoapa ta stanga,
atunci cand iarba verde lacrimeaza roua,
si aerul rece imi sparge plamanii,
si ochiul meu drept viseaza cirese.
mai sunt si misterul ascuns
sub
CA