Constantin Colonescu

Cât prin viață a trecut, Două soațe a avut: Una fost-a soața lui, Alta... nu mai știe-a cui.

Buna-i spune câteodată, Ascunzându-și întristarea: „Sburătoru-ți este tată, Iară mamă- Sburătoarea.\"

Un bun și vechi vecin al meu S-a înecat mâncând pateu Și astfel lumea a aflat Că este mort după ficat.

Vorba lungă (I) Că vorba lungă-i sărăcie E lege pentr-un om decent, Dar legea asta, cum se știe, A fost respinsă-n Parlament. Vorba lungă (II) Dacă este drept că vorba lungă Nu te

1. Revelație Pe fată-abia a cunoscut Și-și stăpânește greu surpriza Ce-l lasă înlemnit și mut Când goală îi apare... Viza. 2. Previzibil E-o soție blândă Lize, Fără fițe și

Cică un parașutist O soție abătută A lăsat, când, lucru trist, S-a-ncurcat cu-o parașută.

Zece ani de viață-n plus O pilulă-ți dă, s-a spus, Însă nu s-a spus ce are Ca defecte secundare.

De palma unui profesór În școală n-am putut să scap Și astfel, din neștiutor, Am absolvit bătut în cap.

S-a decis, că mintea-l duce, La pahar să pună cruce, Și c-un pic de ajutor I-a legat-o de picior.

Mai scumpă ca toate E-a mea sănătate, Pe care lunar Consum un salar.

Când bolnav apelezi la spital, Þi se dă imediat de-nțeles Că-n acest tenebros areal Tu ai banii sau viața de-ales.

Acasă hrana-i e absentă Și-n vizită s-a dus la masă, Iar gazda-i spune insistentă: „Te rog, te simte ca acasă!”

În mormânt e fericit Chelul, fi’ndcă în sfârșit I-a crescut, cum s-a rugat, Din chelie-un păr bogat.

Bunii noștri-avut-au toți Legiuni de strănepoți, Dar din aste legiuni Doar câțiva ajuns-au buni.

Profesor (r) Se uită-ades la cei cu bani Și cu un aer înțelept Își spune-acum la șaij’de ani: \"Ce prost am fost c-am fost deștept!\" Doi prieteni Un El și cu o Ea, amici Trecuți de

Complexe ai că ești cam scund? Acesta-i un aspect secund, Căci capul e mai însemnat. (Al tău e mare și pătrat.)

Au spus aseară la televizor Că leul s-a depreciat ușor, Dar cred că totdeauna-a fost așa– La leu aprecierea e mai grea.

Amărăciune (după Jimmy Carter) Durerea să-mi înec aș vrea În băutură, dar Nevastă-mea nu s-ar lăsa Adusă-aici la bar. Frumoasa și chestia Când puicuța ia un moș Ce de-un veac a fost

Eroul nostru-a dezertat Din câmpul de bătaie, Căci capul care e plecat Nici sabia nu-l taie.