Constantin Codreanu

Viorele, intuiesc o „reîntâlnire cu absolvenții” la care „bolidul prea sincronizat” avea agățat de retrovizoare niște lanțuri aurite cu depuneri de calcar de înaltă cantitate, furat și el din eprubeta peste care căzuse turnesolul chimistului care vă explica de ce moartea vibrează doar atunci când balaurii nu se văd mulți ani și când se reîntâlnesc se pupă cu nesaț aruncând cu văpăi de doruri împlinite!!!!

Frumos!!!!

Cu drag,
Constantin

Am râs copios de vulgaritatea acestei poezii, care, cum ar fi zis Caragiale, este extraordinară, dar lipsește cu desăvârșire!!!:):):)
Apelativul matern parcă mai cere un „ă”, totuși...

Numai zâmbet!!!

Cu drag,
Constantin

Un pescuit de pasere orbită de apa ruginită pe un clește de mână uitată pe marginea unei pâini plămădită din fântâni de fier descălțat de ninsori amânate pentru un mâine înflorit din trandafiri înghețați de atâta dragoste!!!
O scurgere de frunze peste o toamnă cerealier-amoroasă!!!

Frumos!!!

Cu drag,
Constantin

O simplitate din care înmugurește omul comun în descinderea sa din omul necomun, alias Amza, alias nenea Marin!!!
Remarc cu deosebită aplecare „Curpeni de ceață”, extraordinarp imagine!!!

Frumos!!!

Cu drag,
Constantin

Un text bun din care desprind gustul pentru verbe descriptiv-active și substantive cu iz de cardinalitate afectiv-consonantă!
Deși bine intenționat, jocul „de-a masjuscule-minuscule” poate, uneori, fi destul de periculos, mai ales atunci când sare din marginile măsurii!!!


Cu drag,
Constantin

Scara coborâtă înspre marea din care răsare un deșert e ascunzișul perfect pentru o dualitate care sperie păsările vorbitoare de pe umerii copiilor înroșiți de cercuri de „nu vom”.
Un negativism care continuă cu catifea solară răstigintă pe umerii albaștri ai marinarilor orbi căutând Tympul cu ochii semisferici!
Frumos!

Cu drag,
Constantin

Dragă Silvia Caloianu, se pare că anul acesta e plin de cadouri post-factum, așa cum a fost și în cazul zilei mele de naștere din mijloc de vară când la fel, cadoul (cel mai frumos de viața mea) l-am primit de la o femeie:), aceasta făcându-mă să nu mai savurez din statutul meu de misogin:)...
Așa s-a întâmplat și acum de Crăciun, un Crăciun care s-a dovedit a fi plin de frumusețe nebănuită, neașteptată, dar, recunosc, sperată!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! care mi-a adus un cadou puțin după ce am scăpat de lup uitându-l la un capăt de metrou înzăpezit, am furat bradu de la mucosul de Moș Crăciun ca să îi agăț în creștet această stea!!!
Nu o să fiu ipocrit să spun ca altcineva pe acest site că steluțele sunt neimportante, dimpotrivă o să zic un MAAAAREEEE mulțumesc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! și o să mai spun că sper ca în viitorul apropiat să pot spune că prima steluță nu se uită niciodată!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

În același timp, ceea ce e și mai de apreciat e comentariul făcut care a scos în relief punctele cardinale ale acestei poezii!!!!!!!

La mulți și la fel de pline în cadouri ca acest an pentru mine, Silvia Caloianu!!!!!!

Cu drag,
Constantin

Atmosfera eseniană (dar și un abur bacovianian) domină într-adevăr acest viscol de dragoste surprins între ferestrele unei nopți care coboară direct în amurg spre a se ascunde de păcile purtate cu grabă de umerii acoperiți cu cetăți răsărite în zăpada unui cântec despre uitarea lumii și evadarea din ea.

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție, Dana!!!

Cu drag,
Constantin

E un frumos și drăgăstos poem despre hemoragiile noastre zilnice ascunse în daruri pervertite spre abaterea atenției de la esențialul acestei vieți - aspirinele de lângă noi. O declarație de dragoste dosită în spatele unui roi de leucocite!!! Frumos!!!

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție, Silvia!!!

Cu drag,
Constantin

Traian, alternanța acelor gene de femei „nefericită, fericită, nefericită...” mă duce cu gândul la jocul- copilăresc cu iz de descoperire-destăunuire cu romanițele, „mă iubește-nu mă iubește-mă iubește”, mai știi???

Extraordinar început, extraordinar sfârșit. Totul e la locul lui, optimismul și naivitatea rozului complementată de un alb (iepurii negri și suri/gri nu trecuseră castingul pentru această poezie, e clar:)) pur și, iarăși, naiv sunt negate de alternanța unui negru prelins din rimeluri, care mai ieftine, care mai „burjuoaze” ale femeilor clipocitoare!!!!

Felicitări!!!

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție, Traian!!!

Cu drag,
Constantin

Muzicalitatea acestei poezii e culeasă din clapele unui pian întins peste corzile unor viori încântând-incantând sentimentele sparte din mierea de mătase (extraordinară trimitere spre faguri de fluturi!!!!) scursă prin poarta liniștii deschisă într-un vis cu mirosuri necunoscute, dar așteptate!!!!

Remarc sunetul seumnelor din „cer blajin dar hoț”!!!!

PreaFrumos!!!

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție, Alice!!!

Cu drag,
Constantin

Negativismul „nu”-ului din primele 3 strofe explodează la final într-o mulțumire sintetizată abil într-un fum de țigară la capătul unei guri cu limba nevorbind de plăcerea lipsei de prejudecăti!

Am simțit acest text, Andrei!!!! Felicitări!!!

Constantin

Un colind topit pe sicriul din două palme în așteptarea celorlalte două lipsă!!! Da se moare și de Crăciun, lumea nu stă în loc!!!
Repetiția obsesivă a lui „rece” ca imagine a singurătății și întrebările alternând enumerărilor înalță o atmosferă de ninsoare cu speranțe agățate de bradul nesuferitului de Moș Crăciun!!!

Frumos „țurțuri flămânzi de topire”!

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție!!!

Cu drag,
Constantin

George, recunosc de la bun început că m-a atras titlul „frumos” al acestei poezii!!!:) Mai apoi am descoperit o poezie despre dimeniusnea înțelesului și, mai ales, a ne-înțelesului, intersectate amândouă în paralelitatea unor șine ascunse sub carapacea unei note în măsura ¼.

Remarcă frumusețea cromatică din „întunericul apasă cu marginile sale de negru”!

Revenind la titlu, care e legătura cu textul?

De Crăciun, lumină multă de jur împrejur pentru tine și toți cei dragi ție!!!

Cu drag,
Constantin

Caludiu, departe de mine orice gând de neprietenie, mai ales acum, în ajun de Crăciun. M-am exprimat greșit, cred. Mulțumesc pentru sugestie. În același timp, (am mai avut un monolog pe tema aceasta, dacă ești cu adevărat interesat, vezi comentariile la \"Mai stăm?\") subiectivul e o armă de temut atunci când vine vorba de creație, nu crezi?!?!?!?!

Încă o dată merci frumos pentru sugestie (fără nici o umbră de ironie)!!!!

Claudiu, sigur că da. Putea să se termine și la al doilea vers, dacă stau și mă gândesc:)!!! Mă rog, nu sunt de acord cu \"enumerarea fără idei\", ești prea rău!!!! În rest, simbolismul s-a strecurat aici volens-nolens, iar textul nu e nici pe departe un raționament, e o răbufnire de moment.

Mulțumesc pentru semn și te mai aștept!!!

Liviu, teamă mi-e că deși licorile bahice au lipsit cu desăvârșire, cel puțin aici, la mine:), ți-a ieșit un text mult mai frumos decât mie, punctând astfel coloana vertebrală a poeziei inițiale.
Interesantă tehnica \"metapoemelor\", încerc să o folosesc și eu pe viitor...

Îți mulțumesc frumos pentru poem (primul meu dar de Crăciun:)) și semn!!! Te mai aștept cu drag!

O rugă în ajun de Crăciun pentru un „tati” al cărui copil (o metonimie subtilă aici) se ascunde în pântecele Valhalla pentru a se înfrupta din darurile lui Odin. O antiteză perfectă, creștinătatea față în față cu (reacțiunea, că tot a fost ieri 21 decembrie:)) păgânismul (elimină de aici Bau-Baul iminent unei infantilități căreia i se cer reflexe la nivel de percepșie imediată ), continuată pe aceleași dimensiuni de o a doua antiteză Olguța vs. Olga, o realitate intrpospectivă versus o realitate de moment. O viață de om călare pe ghemotoace de credințe.
În final cred cu tărie că poți renunța la acel „tu” din „caută tu” pentru a evita un effect de redundanța supărător, dar e doar o părere...

Cu drag,
Constantin

P.S. Atenție, la „in pumni”, „si tu”, „cand”! În plus dacă tot folosești semnele de punctuație, fă-o consecvent!

Erată în titlul comentariului: Completări.

Râsul de frică de aici și de acolo era/este unul forțat, dar ai perfectă dreptate: \"atmosfera de-acolo era cu totul alta\"...

Mă bucur că te-am făcut să râzi de \"completările\" la titlul textului și la atmosfera lui, mai ales că râzi atât de rar (a propos, ieri și alaltăieri mi-am dat seama că mi-am ratat vocația de psiholog, cum mi-a mărturisit altcineva)...

Po(e)mul de Crăciun nu trebuie să te pună pe gânduri, este unul care debordează de tristețe și singurătate (plus o veche și eternă problemă de discriminare venită din partea anumitor \"mucoși\" de care eu oricum nu țin cont și în care nu cred , la fel cum nu cred în Moș Crăciun:)).
Plăcut surprins de descoperirile tale, mă duc să te citesc!!!