constantin bejenaru

Dizidență pastorală Că păstorul de la turmă le tratează ca pe oi, Şi le poartă la păşune şi prin arşiță şi ploi, Caprele isterice, culte şi emancipate, S-au gândit că-s necesare,

Dorul Þării și Credința (fragment) ................................................... Într-un scurt răgaz, un baci nins de ani cu plete sure, Prin prislopul obcinilor rătăcește prin

Doar femeia,... N-am nimic în astă lume Decât sufletul și-un nume. Că s-a întâmplat cândva Ca să am consoarta mea, E un lucru prea firesc Ca să mă destăinuiesc, Doar atât doresc să

SINGUR Cu giulgiu-mi stacojiu de obida vremii, Petrec singuratic ușor, dar și greu, Prigoana de zile răsfrânte-n bejenii, Prin freamătul destinului meu. Adun ici și colo

Odă omului gândire E limpede, că omul, din fragedă ivire, S-a ridicat în slavă prin propria-i gândire. Și când văzut-a-și viața și hrana lui cea searbă, A prins a pune focul în slujba

Milostivul Domn Major Marți e târg la noi - si piață, Si se strâng de dimineață, Bulucinduse-n obor, În raiul afacerilor, Mulți țărani modești, cinstiți, Și târgăi

Mama Cântul ei, de la chindie, Dulce și suav și blând, Mi-nsoțește peste noapte, Glasul plânsului plăpând. Și-ntâmplările din lume Cu voinicii Feți-frumoși, Iscusit le povestește,

Iarna Prea angelică, sprințară, Iarna a avenit în țară, Dăruind la fiecare, Din omăt, o cușmă mare. Grijulie ca bunica, Pune peste văi tunica, Și steluțe croșetate, Pe la tâmple în

Dorință Zece vieți eu mi-aș dori, Românește a trăi, Prin poenile lumină, Unde liniștea-i deplină. De se-ntâmplă-n mii de rânduri, Să-ntâlnesc prin larg de crânguri, Pe băcița cu

Menestrelul Au ajuns de pe câmpii, Foloricelele pe ii, Să dea girul muzelor Și dulceață buzelor. Iar prin aur de cosiță, O angelică băciță, Vălurită de fiori, La ureche prinde