constantin bejenaru

Dizidență pastorală Că păstorul de la turmă le tratează ca pe oi, Şi le poartă la păşune şi prin arşiță şi ploi, Caprele isterice, culte şi

Dorul Þării și Credința (fragment) ................................................... Într-un scurt răgaz, un baci nins de ani cu plete sure, Prin prislopul obcinilor rătăcește prin

Doar femeia,... N-am nimic în astă lume Decât sufletul și-un nume. Că s-a întâmplat cândva Ca să am consoarta mea, E un lucru prea firesc Ca să mă destăinuiesc, Doar atât doresc să

SINGUR Cu giulgiu-mi stacojiu de obida vremii, Petrec singuratic ușor, dar și greu, Prigoana de zile răsfrânte-n bejenii, Prin freamătul destinului meu. Adun ici și colo

Odă omului gândire E limpede, că omul, din fragedă ivire, S-a ridicat în slavă prin propria-i gândire. Și când văzut-a-și viața și hrana lui cea searbă, A prins a pune focul în slujba

Milostivul Domn Major Marți e târg la noi - si piață, Si se strâng de dimineață, Bulucinduse-n obor, În raiul afacerilor, Mulți țărani modești, cinstiți, Și târgăi

Mama Cântul ei, de la chindie, Dulce și suav și blând, Mi-nsoțește peste noapte, Glasul plânsului plăpând. Și-ntâmplările din lume Cu voinicii Feți-frumoși, Iscusit le povestește,

Iarna Prea angelică, sprințară, Iarna a avenit în țară, Dăruind la fiecare, Din omăt, o cușmă mare. Grijulie ca bunica, Pune peste văi tunica, Și steluțe croșetate, Pe la tâmple în

Dorință Zece vieți eu mi-aș dori, Românește a trăi, Prin poenile lumină, Unde liniștea-i deplină. De se-ntâmplă-n mii de rânduri, Să-ntâlnesc prin larg de crânguri, Pe băcița cu

Menestrelul Au ajuns de pe câmpii, Foloricelele pe ii, Să dea girul muzelor Și dulceață buzelor. Iar prin aur de cosiță, O angelică băciță, Vălurită de fiori, La ureche prinde