Poezie

Primăvara

1 min lectură·2 aprilie 2008

Mediu

PRIMÃVARA

Au venit de nuștiu unde, ușurându-ne povara,

Păsările migratoare braț la braț cu primăvara.

Cu lumină și căldură, din zori până la chindii,

Au întins pe tot imașul un covor de păpădii.

Ne-ntrecut artist e codrul când e vorba de culori,

Că-și revarsă prin poiene, șevaletele de flori.

Și pe ramuri răzlețite, corurile diferite,

Se întrec prin inocența frunzulițelor smerite.

Mai retras, dar plin de sine, un ecou de pitpalac,

Duce-n lume armonia în cadență de tic-tac.

Pe când liniștea dispare, din vâlceauă cât cuprinde.

Doar un carnaval de straie, peste țarini se întinde.

Disputându-și măreția, cum dealtminteri le e țelul,

Fruntea-n soare își ridică: pălămida, mușețelul.

Iar pe luciul din răstoacă, nuferii devin corăbii,

Care poartă ciripitul, prea săgalnicelor vrăbii.

Și ca-n toată împlinirea, îndoiala să nu-ncapă,

Printre lespezi năruite își admiră chipu-n apă.

Și concesionându-mi viața, fac cu Ea, un târg, în șoapte,

Să adulmece prin vreme, pomii plini de fructe coapte.

002.004

constantin bejenaru. “Primăvara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-bejenaru/poezie/1776444/primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.