Poezie

Doar femeia,...

1 min lectură·4 aprilie 2008

Mediu

Doar femeia,...

N-am nimic în astă lume

Decât sufletul și-un nume.

Că s-a întâmplat cândva

Ca să am consoarta mea,

E un lucru prea firesc

Ca să mă destăinuiesc,

Doar atât doresc să spun:

Că femeia-i lucru bun

Dacă știe să gătească,

Să spele și să cârpească.

Și deloc întâmplător,

Bună și în dormitor.

Doar s-o prețuim se cere

Ca pe singura avere

După care-am alergat

Până când m-am cununat.

După aia, fieșcine,

Dă de rău, sau dă de bine.

Mă abțin acum,…în fine,

Dac-am dat de rău sau bine.

Am fost ca orice bărbat,

Și flăcău și însurat.

Și-n curand o sa se-ntâmple,

Să port ghiocei la tâmple,...

Doar femeia mi-a rămas

O idilă fără glas:

De amor la tinerețe

Și amic la bătrânețe.

001.737

constantin bejenaru. “Doar femeia,....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-bejenaru/poezie/1776680/doar-femeia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.