Poezii

Un zori... În lumea oamenilor de cristal, În lumea de poveste, În zorii zilei cu amar, Primesc din nou o veste. Când Demiurgul a creat, laguna cea pustie, Cu chip făcut din chipul lui,

CBColceriu Bogdan

0

0

În adâncul luminoaselor oglinzi El șade in tăcere,etern,falnic,nemuritor, Văzduhul printre stele. În a lui palmă ține El lumina ce-ntăcere Chipul ni-l mângâie ușor, Ne poartă printre

CBColceriu Bogdan

0

0

Avut-am iarăși o făclie Ea arde ca focul uitatelor scrieri Cine mai poate aduce aminte Ce vremuri,ce strofe,ce gânduri? Șed în coliba mea albastră În lumea cenușie Și mă cuprinde dorul

CBColceriu Bogdan

0

0

Ceea ce mă înconjoară, nu-mi dă pace; Ca să plec… Ca să plec nu e de mine, niciodată n-am să fug, Am fugit… Am fugit o viața-ntreagă de cine sunt eu de fapt Și ceva nu-mi mai dă pace; Și

CBColceriu Bogdan

0

0

Zgomotele,liniștea,toate cele deopotrivă Îmi umplu auzul ziua,noaptea,pretutindeni, Nu am somn,ființa-mi toată... Se revarsă în neant. Caut o cărare-a vieții, să mă poarte în tot locul Ce demult

CBColceriu Bogdan

0

0