Poezie

Liniștea asurzitoare

1 min lectură·21 mai 2012

Mediu

Zgomotele,liniștea,toate cele deopotrivă

Îmi umplu auzul ziua,noaptea,pretutindeni,

Nu am somn,ființa-mi toată...

Se revarsă în neant.

Caut o cărare-a vieții, să mă poarte în tot locul

Ce demult n-a fost umblat.

În a stelelor sclipire, ce pe bolta atârnate,

Stau de-o viață tot acolo cufundate-n adormire:

A strămoșilor gânduri ascunse rostite-n ceas de pieire

Ca o sfântă moștenire pentru a lumii cercetare,

Ce revarsă din trecuturi o puternică menire.

Zgomotele în surdină peste oameni se revarsă.

Prinși in cursele tăcerii într-o lume zgomotoasă...

E asurzitoare noaptea liniștea apăsătoare,

Venită de nicăieri și plecată-n depărtare

Într-o lume-ascunsă-n vise

Și-n a somnului uitare.

Când in liniște veni-or

Ale vremii-uitate scrieri,

Ridicate din abisuri...îndreptate către ceruri

Ce arată printre rânduri al lor înteles aparte

Despre-o lume-ndepărtată prinsă-n mrejele privirii,

S-a lăsa din nou deodată liniștea asurzitoare

Viața oamenilor toată.

001.034

Colceriu Bogdan. “Liniștea asurzitoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colceriu-bogdan/poezie/14007779/linistea-asurzitoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.