Poezie

Un zori...

2 min lectură·5 decembrie 2013

Mediu

Un zori...

În lumea oamenilor de cristal,

În lumea de poveste,

În zorii zilei cu amar,

Primesc din nou o veste.

Când Demiurgul a creat, laguna cea pustie,

Cu chip făcut din chipul lui, a-mpodobit-o, vie!

Nu s a gândit nici un minut, la cea ce va să vină,

Să facă tot făr’ de-nceput, să fie acum lumină!!

Lumin-a fost, lumina este, si el ne încălzește,

Legende-n vis, tăcut ascult, legendele-n oglindă.

Din focul cel făr’ de-nceput, făr’ de sfârșit poveste...

Din număr sfânt, din grai celest,din apă și din humă,

A început a modela, din El asemănare,

Un om ce parcă-I semana, din minte-n trup și-n limba.

Un strop din glasul Lui ascuns, a revărsat cuvântul,

Căci El e făr’ de-nceput, este mai vechi ca timpul.

Din gând în gând cu mult curaj, suflat-a apoi viața,

Si apărut dintr-un miraj, din vis si din speranță,

A sa creație-n pustiu, un fir de aur pământiu,

Buimac și gol...un început de om ce prinde viață.

Cu-n dulce glas l-a-ntimpinat, zeul cel alb și falnic,

Era, atât de luminos, avea in frunte-un diamant ce strălucea amarnic.

Din foc, din apă și din glod Eu te-am creat pe tine!

Să stai a lumii împărat, să fii la fel ca Mine!

Și nu uita, ești muritor, dar lumea-mi este martor,

Voi fi aici, al tău păstor și dătător de sfaturi.

Să nu Ma uiți căci de acum me-I mai vedea in vise,

Căci eu sălășluiesc pe-o stea, desprinsă dintre restul,

La răsărit sunt ultima, iar la apus sunt prima

De-acum în mine tu vei sta, iar eu voi fi în tine.

Așa grăit-a un demiurg creație celeste,

Și una s-a făcut cu ea și-n ea sălășluiește,

Iubire,strigăt înfundat timpanului s-audă

Vocea a cel ce ne-a creat și-a timpului cunună,

Încununa-vor peste veac vestea cea făr’ de veste.

00890

Colceriu Bogdan. “Un zori....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colceriu-bogdan/poezie/14039641/un-zori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.