Poezie
O noua lume
1 min lectură·
Mediu
Ceea ce mă înconjoară, nu-mi dă pace;
Ca să plec…
Ca să plec nu e de mine, niciodată n-am să fug,
Am fugit…
Am fugit o viața-ntreagă de cine sunt eu de fapt
Și ceva nu-mi mai dă pace;
Și ceva nu-mi mai dă pace să mai fug
Să mai petrec.
În amorțeală…
În amorțeală-o viață-ntreagă eu am stat
Și m-am trezit,
M-am trezit la realitatea vieții ce o așteptam
De demult susurul apei
Îmi șoptea…
Îmi șoptea o noapte-ntreagă, ce mai este de făcut
De făcut o lume caldă cum a fost.
La început…
La început a fost sfârșitul,iarăși trebuie
Să vină…
Să vină și să înalțe ce în lume-a mai rămas
Săracul,tristul,amorțitul.
Un răgaz.
Un răgaz ne-a mai rămas să putem
Recupera.
Recupera-vom noi vreodată. Ce a vrut?
Ce a vrut și-a scris trecutul?
Ce a vrut și-a scris trecutul, ne șoptește
Viitorul…
Viitorul și trecutul una sunt doar cu
Prezentul.
Prezentul acum dispare în a lumii...
Lucii mreje…
Lucii mreje sunt întinse peste tot,
Dar la izvoare.
La izvoare apa-i rece și curată precum
Sufletul…
Fie-ți sufletul de piatră prin a vieții murdării
Nu uita tu niciodată cine-a vrut Tatăl să fii!
001.031
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Colceriu Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Colceriu Bogdan. “O noua lume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colceriu-bogdan/poezie/14007785/o-noua-lumeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.