Poezie
Cerul
1 min lectură·
Mediu
În adâncul luminoaselor oglinzi
El șade in tăcere,etern,falnic,nemuritor,
Văzduhul printre stele.
În a lui palmă ține El lumina ce-ntăcere
Chipul ni-l mângâie ușor,
Ne poartă printre stele.
Își face loc încetișor,prin roua dimineții
Se oglindește în ocean,se-nalță printre stele...
Ascunde nepătrunse taine, de om nedeslușite
El șade acolo răbdător,albastru și cuminte.
Un nor ce trece dedesupt, în grabă îl salută,
Căci el știe că-i trecător,dar cerul cel de-o viață
Cu vântu-l mângâie ușor, cu soarele-l sărută.
O mierlă neagră în amurg, îi spune o poveste
Se-nalță apoi către văzduh,un pic sălășluiește,
Lăsându-se încetișor de vânt apoi purtată,
Ea zboar-aievea prin văzduh, urmând a sa cărare
Se-ntoarce iar, se-așează lin pe-o ramură uscată
Și-un tril împarte înspre zări,rămâne-apoi tăcută.
001.044
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Colceriu Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Colceriu Bogdan. “Cerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/colceriu-bogdan/poezie/14007970/cerulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.