colar gabriela

cât alergi între meridiane cu zborul aproape perfect vine iarna Cineva scutură timpul după același ritual mă ascund după lacrimi

Te iubeam bestial printre ploi de lumini. Mai ramai, îți șopteam desenându-ți pe trup Labirinturi pustii si săruturi de-o șchioapă. Simți? Mirosul de azi ne pătrunde în oase, Și zorile plâng

mirabilă explozie de lumini și gânduri viața până la vamă drum lung de liniște duc lipsă nu de singurătate așadar voi urca scara mioapă apoi vom dormi eu sufletul nimănui și

mi-ar trebui un soi de lasitate sa nu mai spintec zarea cu privirile ondine sau nu e suficient un fel de lepadare de cuvant caii de lapte ai tristetii sa-i aud cum tropotesc prin vine

Eu cred că mă iubești pe limba șarpelui . Prea ne-mpletim limbile alunecând sinuos printre coaste până la ceasul acela roșu. Poate de aceea am să te strivesc între pleoape, până ai să

Se înconvoaie noaptea sub copita gândului, Ca iarba sub trupurile noastre îmbătrânite. Vine un timp și ne-mbracă in Calea Lactee, Apoi ne pierde printre pietre Traversând un tunel spre țărmul

eu plâng rotund pe margine de cerc cu-aceeași nepăsare cotidiană tu respiri jumătăți de cuvinte cu ochii lipiți mai încolo sărutul ca un poem bordo cu degete cruce așteaptă

plutesc în derivă jumate-om jumate-vis îngenunchiat pe marginea copilăriei sufletul meu ca un orb în căutarea iluziei bântuie noaptea

Hai .vino iubite sa fim amandoi, Perechea din rai izgonita candva, Cu frunza pe trup si pacatul sub ea, Cu ruga in gand si speranta in noi. Hai vino iubite,da-mi mana,in ea Sa-ti pun

Asculta! Se prelinge coama peste umeri In reci cascade argintii, Si verzi priviri de frunza se aseaza Pe trupul tau sfarsit.. Se-aude gandul cum se plimba-n amintiri, Si rauri curg pe

sprijinită de timp mi-atârn tăcerile intr-un cui fără sens fiecare clipă e rece în liniștea nopții sunt mii de nuanțe fără aripi ochiul meu stâng te cuprinde atent suntetul trece albastru

împărțeam cartea cu tine și timpul apoi cădeam în extaz patul avea memoria lui (eu însă nu) încă mai trec cu mâna peste el doar doar voi găsi undeva copilăria

neîmblânzită știu că vine simt că vine clipa cu gheare și colți ce-mi zâmbește vicleană și totuși te iubesc flămândă ca moartea ce-mi iese în drum și mă umple de lene ...... în

Ca o săgeată străpung trupul tău Cu privirea. Ochiu-mi zvâcnește albastru Încordându-se. Sângeri? Stai să te învălui cu gândul Făptură de vis. Intrupată-ntr-o scoică. Respiră. Se scurge o

a-nmugurit cireșul și sânul tău cât o nucă cu coaja tare s-a revărsat prin iarbă. azi fac economie de cuvinte și privesc. tu stai ca o virgulă îmbrăcată în roz și plângi de bucurie sau

eu tot mai cred că mă aseamăn cu o intrebare cum altfel aș putea să îmi explic de ce atunci când mă privesc în vastele oglinzi umărul meu pare stâmb de parcă sus în prelungirea lui ar crește

Eu , Îmi adun tristețile în pumn, Și mi le-mplânt adânc in suflet Să țâșnească , În dulci Cascade de lumină. Tu , Mă învălui cu un răsărit, Mă privesti cum curg În nuanțe de roșu, Și

erai îmbrăcat în două măsuri de jazz în timp ce noaptea deschidea ușa iluziilor două mâini își trăgeau sufletul gâfâind felii de cuvinte pierdute printre sughițuri it\'s a wonderful

coboară somnul în oraș chiar acum sângerează cuvântul cu ochii întorși zăpezile se odihnesc pe trotuar e o liniste de duminică mă-nvecinez cu iarna și cu D-zeu pe la sfârșitul zilei vine

Azi ai plecat. Simteam cum incetul cu incetul Sarpele tacerii se strecoara In sufletul meu, Incolacind, Sugrumand,sorbind ultima picatura De speranta. In urma lui Miros de mucegai Si gust

sunt doar un cuvânt între un ieri si cealaltă singurătate în fiece seară adorm în poemul tăcerii iau forma unui înger picură toamna livide gutui pe muchie de cuțit stoluri de vise trec

cu Dumnezeu deasupra pășeam prin toate cele patru anotimpuri ale mele cu lumina în mână până în miezul primăverii uneori mă coceam cu timpul pe umeri printre

alergăm cu gura închisă de teamă să nu ne pierdem copilaria inocenți și nu prea în timp ce norii își umflă pieptul de ploaie și Dumnezeu ne privește cu inima cât un purice

îți scriu cu părul prins sub o năframă eu simt că-n partea stângă a-ncolțit o rană la ceasul când luceferii petrec griji mari si mici călări pe ore se întrec îți scriu cu sufletul privind