dimineața încă nu s-a născut

... \"erai îmbrăcat în două măsuri de jazz\" \"ca o reflexie a singurătății\", \"cinci stele se înecau într-un pahar pe jumatate plin\" \"wonderful life\" \"în timp ce noaptea deschidea ușa iluziilor\" \"în căutarea întregului\" ... \"dimineața era încă departe\" \"gâfâind
felii de cuvinte\" ... \"pe clape de fildeș\" \"tu împărțeai cioburile iubirii trecătorilor inocenți\" ... frumos, frumos :)

Imi place cand femeile scriu poezie de dragoste. Este o sansa barbatilor de a-si vedea frumusetea; e drept o frumusete reflexie, poate chiar augmentata.
Femeia se iubeste pe sine iubind barbatul..de aceea..permite-mi sa te \"vad\" Gabriela, imbracata \"in doua masuri de jazz\", zarita intre \"vis si real\"..impartind \"cioburile iubirii trecătorilor inocenți\".
Femeia isi masoara frumusetea in oglinda ei..si e bine ca oglinda sa-i fie barbatul...E generoasa viziunea..mi-a parut rau pentru \"eu inca speram\" prea banal si poate prea sincer...Poezia era intreaga si daca versul asta lipsea.

Vă mulțumesc pentru trecere. E ceea ce am simțit in acele momente, ceea ce caut, ceea ce sunt.