Cojocaru Ramona

Abia am vazut poezia ta si mi-am amintit de observatia unui psiholog, apropo de problema cadoului.Un om obisnuit cu daruri, la un moment dat, nu le mai priveste ca privilegii, ci ca lucruri care i se cuvin. Cred ca asta este cea mai buna explicatie pentru reactiile in genul celei descrise de tine. Poezia m-a facut sa rad cu lacrimi vreo jumatate de ora, pentru ca este absolut inedita si deloc sforaitoare.

Nu, serios...sper din tot sufletul ca tot ce am citit este rezutatul unei incercari de a vedea cum citesc cei de pe agonia.Sper, repet, ca te-ai jucat, numai. Desi ma indoiesc.Dar, la urma urmei, poate ca asa ai simtit tu.Ceea ce e trist.Mai diversifica-ti lecturile si treci peste faza cu Eminescu, pentru ca esti dator, ca poet, sa iti gasesti o identitate.

Nu ai fost prea dur, ti-ai spus parerea.Si eu am retineri cand vine vorba de incadrarea textelor de tipul acesta in poezie, pentru ca, asa cum ai observat, nu e poezie.Nici nu pot dezvolta un eseu din ce am scris, pentru ca totul s-ar dilua si mesajul ar risca sa devina incoerent.Si, daca e vorba despre ce ma deranjeaza cand vine vorba despre poezia de ACUM, spun doar ca o poezie poate transmmite un mesaj si fara sa fie folosite cuvinte pompoase, pentru ca acestea nu inseamna neaparat o anume stare sau niste cunostinte lingvistice deosebite, ci numai faptul ca anumiti oameni au dat ceva bani pe ceva dictionare.Culmea, am observat ca acest tip de poezie este apreciat.Ma tem ca si din snobism.

Presupun ca te-ai distrat putin cand ai scris poezioara. E amuzanta pentru micile greseli intentionate. Si eu m-am distrat cand am citit-o.

aiurea senzatie cand descoperi ca, de batranete, nu mai poti sa faci ce ai facut o viata intreaga, ca esti prea ramolit sa iti mai amintesti tot ce ai invatat si, mai trist de atat, cand incerci sa spui si altora ca ai fost cineva la viata ta, ei toti rad si iti spun: stim, stim, fiecare a fost cineva la viata lui, si nu vad dincolo de rochia de casa. Pentru ca un om mare nu ar arata asa de si asa de.

Cred ca mai bine i-ai spune lui direct toate astea decat sa te hazardezi si sa scrii niste versuri asa de comune.Cineva imi spunea ca poezia trebuie sa fie muzicala, de acord, dar in primul rand inedita.Tu descrii niste stari prin care am trecut toti, dar nu vad creativitatea ta deloc.As fi fost incantata sa vad ca poti sa treci starile astea de la nivelul unei poezii siropoase si lipsita de orice fel de idee artistica, la ceva care sa justifice spiritul tau de poeta, pe care pesupun ca ti-l asumi.

Nu m-am gandit in momentul in care am scris textul ca un drogat sau cine stie cine va citi si imi va da dreptate sau va schimba intreaga lume. In primul rand, pentru ca un drogat nu cred ca isi pierde vremea pe un site literar, iar cei care il citesc, oricum nu pot sa faca nimic.Si textul nu e un cutit care face sange degeaba, e numai ultima pagina din jurnalul meu interesant.Ce folos?Iaca, nici unul.

Eu am privit poezia asta mai mult sub forma unui joc, dupa cum se si poate observa.Intentia mea era sa aduc in atentie un microcosmos ignorat de toata lumea, frigiderul in care s-a intamplat sa se afle un cub si o cuba de gheata.Finalul poezioarei este intr-adevar si cel al unei secvente lirice.Daca vrei sa o luam putin prin clisee, pierderea fiintei iubite, in urma unei chestii absurde.De fapt, nici nu conteaza ca cei doi sunt de gheata, si sunt cubici, conteaza ca despartirea lor e cauzata de dorinta unei a treia existente de a-si racori ceaiul.

Poate ca sunt prea multi de \"si\".Mie imi place poezia pentru ca imi aduce aminte de baladele populare, cu rime usor de tinut minte, recitate pentru delectare. Dar totusi cred ca ar fi trebuit adoptat un stil mai putin crispat decat acesta. Eu am impresia ca autorul s-a straduit din greu sa ma imi arate ca pentru el satul si traditiile sunt sfinte. Pe scurt, mi se pare ca stilul este putin cam fortat, desi ar putea avea ca scuza incercarea de a parfuma poezia cu ceva din acea perioada a miturilor.

in stomacl tau se intampla un vis...un diagnostic foarte bun, neasteptat. E de rau sau e de bine? nu mai conteaza, o poezie amuzanta.

observ cumplita obsesie de a scrie despre adolesenta de parca ar fi un fel de cult, cand este doar o perioada prin care trece tot omul.Te asigur ca nici un om de 45 de ani nu a avut varsta asta la nastere. Am observat ca ai tendinta sa scrii ca pentru o revista de fete.Nu stiu daca e bine sau nu, mie oricum nu imi place, dar pot sa pun pariu ca printre lecturile tale preferate se numara cool girl si bravo girl. Serios, textul mi se pare ca nici macar in cadrul unei astfel de publicatii nu si-ar gasi loc.

Recunosc, textul mi se pare lipsit de orice umbra de mesaj.Bravo tie ca faci voluntariat, si eu am facut si am sa mai fac, dar ceea ce ni inteleg e de ce ai simtit nevoia sa scrii textul de mai sus. Pentru ca nu spune nimic.
\"E o întrebare care,cu toate că pare ușoară nu e deloc așa pentru ca obicectivul meu nu e sa plictisesc cititorul,ci să învețe ceva ,din experiențele mele din timpul liber.\"
Nu ai vorbit despre nici o experienta, pur si simplu ai enumerat chestiile pe care le faci. Textul meu \"O zi dn viata unui adolescent\" suna cam asa: azi m-am trezit la ora h, am mancat mancare, am cantat cantece, am fost pe agonia sa vad daca nu cumva vreo scriere de-a mea a primit vreun comentariu, am mai scris ceva, iar am cantat, am incercat sa resuscitez un boschetar mort de o ora si am mai si dormit.Fara a mai adouga faptul ca am scris cateva comentarii la textele din atelier, pe care le citesc pentru amuzament.Si, fara suparare, daca fiecare zi din viata ta de adolescent-model, presupun eu din ce scrii, este asa cum ai desris mai sus, atunci sunt foarte norocoasa sa fiu eu, ca macar nu mor de plictiseala.

Era cel mai gras om din lume.A fost angajat sa faca striptease intr-un local.Venea lumea si se holba la grasimea lui si la celulita lui.Femeile se felicitau pt sotii care aveau putina burta si se strambau de scarba cand vedeau muntele de grasime.

\"ne amagisem lacrimile catre pamant\".Frumooos.Poate ca lipsa diacriticelor si unele greseli de exprimare sunt cauza pt care textul asta se afla in atelier...
mi imi place ideea poeziei.Poate si unde sunt ushor impresionabila cand vine vorba de spitale.Dar targul care miroase a spital mie imi sugereaza descompunere si pierdere.
Ochiul terminandu-se cu lacrimi...ce pot sa spun, sunt niste imagini frumoase.

\"septice (am oroare de tot ce poate însemna bacterii!).\"Pai septic e sinonim cu existenta microbilor si a microorganismelor care dau infectii;).Si sunt sigura de asta, de vreme ce o sala de operatii trebuie sa fie aseptica.Si pentru ca o fosa septica e plina de ****.Septic nu inseamna curat.Textul mi s-a parut o ironie a unei gospodine la adresa femeii descrise.Mi s-a parut scris in genul\"nu ca eu as fi asa, dar ia uitati-va la astea care nu mai stiu ce-i curat, ce-i frumos si ce-i sfant;)\"

prin condensare ma refer la reducerea dimensiunilor.Cand vad la o poezie 678 de caractere si stiu cat de putin timp am, ma lasa nervii.Si poate ca sunt poezii interesante, dar prea lungi...

Imi cer scuze pentru reactia mea anterioara, nu am nici o scuza si dupa ce am apasat \"trimite\", mi-am dat seama ca nu am dreptate si am inceput sa rad de prostia unor oameni-respectiv de a mea.Ar fi trebuit sa imi dau seama.Exagerez des, din pacate.Din nou, imi cer scuze.

mersi mutl.Nu vorbeam despre poezia asta, eram adormita si nu vedeam ce fac...Vorbeam despre un text pe care incercam sa il trec la articole.Totusi, daca stie cineva ceva...

m-am chinuit, dar vad ca nu reușesc să-l pun la sociale.Daca m-ați putea ajuta cu un sfat, ar fi grozav.Am editat textul de trei ori si inca imi apare la poezie...

Cred că s-ar simți flatat.Cum te-ai simți tu dacă în loc de ultimul țaran, o populație întreagă te-ar numi intelectual...E o viziune nouă și chiar ar trebui acceptată...cine vrea să râdă, să se ducă pe site-ul www.edu.ro.S-a făcut un sondaj cu personajele preferate ale elevilor:))