Poezie
Locul sfânt, credința divină
1 min lectură·
Mediu
Mă plimb pe țărmul presărat cu stele,
Iar apa îmi mângâie piciorul înfierbântat...
Eu mă aplec și-aș vrea ca să culeg din ele:
Un pumn de stele, dar totuși e păcat.
Nu vreau să fur splendoarea cerului,
Ci vreau s-ating un bob de rouă,
Să mă alint cu măreția curcubeului
Și să privesc la ce frumos afară plouă.
O șoaptă suavă mă-ndeamnă spre tăcere,
Să tac, s-ascult, să cred, să simt,
Cum înflorește trandafirul c-o adiere
A vântului ce veșnic îl resimt.
Măiestre păsări aduc viață în văzduh...
Trec în stoluri, zbor agale, ajung departe
Și-mi arată trecător calea spre Sfântul Duh,
Să sper că voi ajunge într-un loc aparte.
Nici îngerii, nici Lucifer nu au să vadă,
Ce numai omul are pe pământul sfânt;
Și stă de multe ori cu neputința lui să cadă,
Într-un adânc infern, unde nu mai bate nici un vânt.
012.573
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cojocar Alina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cojocar Alina. “Locul sfânt, credința divină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocar-alina/poezie/1774313/locul-sfant-credinta-divinaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îngerii să-ți ocrotească sufletul pur!
Cu drag,
Alina
P.S. M-au impresionat foarte mult versurile:
\"u mă aplec și-aș vrea ca să culeg din ele:
Un pumn de stele, dar totuși e păcat.
Nu vreau să fur splendoarea cerului,
Ci vreau s-ating un bob de rouă\"
Splendid!