Claudiu Tosa

E un text care m-a facut curios. Sigur se poate mai mult de atat. Desi pare stangaci si naiv pe alocuri pare sa denote ca exista potential care depaseste calitatea scrierii de mai sus. Asa ca raman in asteptare.

Prima strofa e superba. Restul pare fragmentat pentru mine, mult prea diluat si personalizat cumva. In schimb prima strofa e o gaura neagra care te absoarbe complet.

Un text sensibil si frumos. Poate usor teatral la sfarsit si un pic intertextual pe alocuri, dar mi-a placut lejeritatea cu care descrii ceea ce simti.

Ar fi pacat sa treaca neobservat textul asta. Recunosc ca am inceput sa citesc cu mici prejudecati datorita intinderii. Dar dupa primele doua versuri am devenit curios, dupa urmatoarele doua si mai, iar dupa ce am terminat cu strofa doi am spus evrica. E foarte frumoasa imagina din final, seamana cu coada unei comete care se tot lungeste, o data cu imaginatia.

Un text deseobit, frumos si sensibil. A fost o placere sa il citesc si o gura de aer raportat la ceea ce se scrie in momentul de fata. Nu as putea alege parti mai puternice sau mai plate din text, asta pentru ca de la inceput pana la sfarsit e extrem de puternic si inchegat, reusind sa creeze o conexiune puternica intre arealul poetic si cititor. Cu toate astea, de la "eu alerg..." reuseste sa creeze (pentru mine) un crescendo care mi-a luminat figura.

Stefane, intai spui ca ai nevoie de pareri, ba chiar sa fii tras de perciuni, apoi urechezi colegul de mai sus ca isi permite sa iti spuna un adevar. Atitudinea ta denota duplicitatea si vanitate. Parerile sunt ca rudele pe care le mostenesti dupa ce mor: preiei atat activul cat si pasivul succesoral, nu poti doar prima parte. Asa ca atunci cand ceri pareri, trebuie sa ai maturitatea necesara sa accepti atat laudele cat si criticile.

In comentariul pe care singur ti l-ai lasat intrebi unde te indrepti. Parerea mea e ca spre dicteu automat. De fapt esti deja acolo. Iti explic si de ce.

Folosesti excesiv metafore incarcate si imagini abstracte care in general complica inutil intelegerea versurilor si diminueaza accesibilitatea textelor. Limbajul e arhaic si supraincarcat. In general mizezi pe constructii ambigue si pe o abundenta de imagini vizuale care, desi pot parea initial atractive dpdv estetic, nu reusesc sa transmita un mesaj coerent, cu atat mai mult cu cat foarte des mizezi pe referinte wanna be criptice si conexiuni extrem de fortate intre idei. Textele tale se pierd in propriul lor stil, fara a ajunge la un punct concret sau la o concluzie emotionala palpabila pentru cititor. De foarte multe ori anumite imagini care ar putea parea cat de cat reusite nu pot fi legate de nimic in text, par puse acolo pentru a face atmosera si mai ambigua decat este deja. Limbajul pe care il folosesti mai degraba obstructioneaza accesul la sensurile mai profunde ale textelor tale. Presupusul tau stil nu e altceva decat o supraincarcare stilistica care devine un obstacol in calea comunicarii cu cititorul. Simbolistica densa si fortata pe care o proprui, care in general e total decuplata de la narativa clara a textelor tale, duce mai degraba la alienarea cititorului si nu la facilitarea vreunei conexiuni emotionale si sau cognitive. Pot rezuma ce am scris mult mai simplu: textele tale mie personal imi inspira ca ti-ai ascuns in spatele stilului asta neputina de a scrie.

De ce e dicteu automat? Textele tale mizeaza in general pe o succesiune rapida de imagini si idei care apar mai mult la intamplare decat ca parte a unui plan literar deliberat. Ai o abordare iterativ-secventiala asupra felului in care scrii. Stii cum e haribo cu diferite gusturi dar tot haribo e? Cam asa-s textele tale. Putin gust, putina culoare diferita, sa nu cumva sa spui ca e acelasi lucru. Dar tot aceeasi treaba e. Chestia asta cu dicteul automat poate sa creeze impresia de originalitate si spontaneitate la inceput, dar fara o directie clara si un efort de sinteza textele isi arata repede limitele.

Si apropo, incearca sa te hotarasti daca suferi de lipsa de atentie sau de lipsa criticii. Cele doua se exclud reciproc.

Daca ai nevoie de fani, Stefane, de ce nu incerci onlyfans?

cu ce anume?

Comentariul tau m-a facut sa ma gandesc la Naegleria fowleri.

Textul e o meditatie profunda asupra singuratatii si a introspectiei care accentueaza pe alocuri starea emotionala a eului liric prin diferite elemente naturale si temporale. Asa il percep eu. Sunt cateva imagini care mi-au placut. Spre exemplu tentativa esuata de gasire a somnului echivaleaza cu efortul evadarii dintr-o stare de neliniste prin creatie. Poemul e o explorare lirica a starii de alienare in care, desi poate suna un pic cam simplu, visul si realitatea se intrepatrund facand loc pentru reconcilierea cu sine.

Nu iti pune nimeni nimic in gura. Tu singur ti-ai pus prin ceea ce ai scris.
In fata unei realitati atat de evidente nici nu ma voi obosi cu vreo polemica pe subiect. Acum ca ai sau nu proprietatea cuvintelor folosite este o alta poveste. Sanatate.

Prima strofa e usor neclara. Cat priveste metafora "algele ispitei" recunosc ca suna un pic cam prea telenovelistic pentru gustul meu.
In schimb a doua strofa mi se pare ok iar in contextul ei textul pare neterminat.

cum adica revizuit usor? ce i-ai facut?

Doamna Petrov, am cautat atat in romana cat si in engleza termenul propus de dumneavoastra dar nu dau deloc de el. Ba chiar insistand in combinarile termenilor de cautare pe google m-am pomenit involuntar pe un forum de sado-masochism plin de tibetani care promoveaza meditatia in mijlocul lanurilor de papadai cu explicatia ca numai acolo, intre aceste plante sensibile, se poate masura cu exactitate zenul, intrucat o respiratie scapata de sub control imprastie ceea ce se afla in imediata proximitate a practicantului, indicand astfel o conexiune imperfecta la Univers. Aveti poate vreun link, sau o recomandare?

In legatura cu primul exercitiu pe care il propuneti, observ ca accentul cade foarte mult pe cuvantul lumina. Eu insa locuiesc intr-un loc extrem de intunecat. In ce masura circumstantele de natura fizica se pot opune dpdv energetic cuvintelor pe care trebuie sa le rostim?

O ultima intrebare ar fi legata de planul divin. Recomandati aceste rugaciuni pentru a ajuta la implinirea sa, sau el oricum se implineste, dar e vorba de cat de anevoios este drumul?

Stimata doamna Petrov,

va prezint scuzele mele daca ati interpretat comentariul meu ca fiind cinic.
Recunosc ca am fost ironic (dar bine intentionat) insa nu cinic. Bine intentionat cu scopul de a scoate de la dumneavoastra ceva aditional care sa completeze textul - tocmai din cauza ca mi s-a parut interesant continutul.

Va multumesc

Leo, cel mai mult m-au prins ultimele trei strofe. Multumesc. Imi place cum treci de la experientele si cugetarile personale la w the f e claudiu tosa; e o schimbare foarte naturala care reuseste sa mentina curiozitatea cititorului pana la final. Cred ca undeva in perioada 2005-2009 ne-am fi putut intersecta foarte usor dar ne-am ratat la milimetru. Cu toate astea sunt sigur ca intr-un viitor nu foarte indepartat vom avea ocazia sa ne intalnim prin Bucuresti.
P.S: Imaginea cu baietii rasta chiar m-a facut da rad

Cred ca e poezie si mai cred ca reda o imagine foarte puternica, autentica si sensibila intr-o maniera discreta, cu tot cu trimiterea la razboi din subsol pe care nu as elimina-o din doua motive: 1 - e genul de text in care tocmai contextualizarea previne interpretarile mult prea generale, 2 - textul in sine nu are o structura de sine statatoare indeajuns de autonoma pentru a convinge. Am spus doua motive initial, dar ar mai fi un al treilea: textul este intentionat scris minimalist (ca intindere) si indirect (ca detalii), tocmai pentru a putea fi completat prin nota de subsol. Asadar inlaturarea ultimei anuleaza practic tot textul, cu atat mai mult cu cat nota de subsol intareste si universalitatea temei doliului matern în fata conflictelor armate.

In alta ordine de idei, mi se pare socanta nonsalanta cu care Ilie insinueaza, negru pe alb, ca atat evreii, cat si palestinienii sunt doua popoare fanatice. Este adevarat ca, pentru a sti ca nimic nu se pierde si ca totul se transforma, trebuie sa fi fost la orele de fizica din generala sau sa-l fi citit pe Lavoisier. Dar pentru a cunoaste vorba "politica e o curva", nu iti trebuie nici macar un certificat de absolvire al ciclului gimnazial. Prin urmare, ignoranta patologica si ranjetul sinistru al autosuficientei, care deriva din ideea ca atat evreii, cat si palestinienii ar fi fanatici, mi se par izvorate din sentimentul dezolant al neputintei de a face distinctie intre ceea ce ne spun altii ca s-ar petrece si ceea ce se petrece cu adevarat. Ma intreb cati palestinieni si evrei a cunoscut Ilie si cu cati a stat de vorba ca sa poata generaliza pana la cotele astea de ebrietate cognitiva.

E un aer clar de nostalgie dar pare un poem neterminat, grabit. Textul are destul simbolism in el, asa ca as fi ales un final mult mai direct.

Inlocuieste "virgin" cu "vagin" si s-ar putea ca textul tau sa transmita pana la urma ceva. In forma actuala insa...

mult prea ermetic si in acelasi timp evaziv pentru gustul meu. Strofa asta, spre exemplu:

mușchii li se flexează nărăvași în corp
primind câte o frunză ca oaspete
și lăsând-o să alunece prin intestine
apoi să iasă afară și să alunece pe corpul transpirat
care tot sapă

nu inteleg, despre ce e vorba aici si ce legatura are cu ideea textului?

cum adica ii intra cuiva frunza in intestin? suna atat porno cat si redundant

Pare ghicitoare. Sunt generos cand spun asta. As fi putut foarte usor sa numesc postarea de mai sus kitsch sau rebut dar... sunt constient ca unii din noi depind de validarea sociala in calatoria lor spre batranete, asa ca ma rezum a afirma (cu multa timiditate - aparenta -) ca cele trei linii care pretind a fi poezie, nici macar o nominalizare ca linii de cocaina nu ar primi.