Poezie
oxidare
1 min lectură·
Mediu
Evoluez încet —
ca rugina într-un lighean,
devorând marginile,
pregătind căderea.
Ca un copil fugit de acasă
mă smulg din mine
în reacția tăcută
dintre metal și aer.
Aud voci
ciobite dintr-o sticlă spartă.
Cuvintele cad,
se frâng în spasme.
Apa mă mângâie,
promite răgaz.
O adiere hipnotică
șoptește: „respiră prin mine”.
Și ascult.
În adâncuri
rod fierul,
până când pielea crapă
și apa se scurge prin răni.
Las în urmă un cerc roșu —
un soare mic, prins în cușcă.
03457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudiu Marin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudiu Marin. “oxidare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudiu-marin-0060368/poezie/14194153/oxidareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKEKErika Eugenia Keller✓Un poem intens, cu imagini care ard și se așază în memorie ca niște cicatrici luminoase. Mi-a plăcut felul în care ați transformat oxidarea într-un proces interior, o alchimie a durerii. Vă încurajez să scrieți mai departe pentru că, uneori, ruginirea se preschimbă în aur prin cuvinte, iar fiecare vers devine un soare mic, eliberat din cușcă. Felicitări! Poate completați si biografia dv, m-as bucura.
0
CM
Mulțumesc mult! Cuvintele dvs se așază peste text ca o lumină blândă. Mă bucur că ați simțit această transformare.
0
EKSincer, chiar astept. E o necesitate in evolutia dumneavoastra poetica.
0