Poezii

Pielea subțire a timpului țipă încet Se strânge în cercuri și doare de iarnă. Între el și ea dragostea e zăpadă — din zăpadă, noi. Între noi și ei, aerul tremură desculț Ne scrie

Desenez întrebări pe o coală tip 1 Un cerc peste linii, trei nori din lipici O îndoi la margini — și suflu. Îmi spui să scriu între — împarți lumina cu rigla:

Dimineața începe cu revoluție. Soarele zdrobit al unui năut se revendică ou. Laptele fără lapte îmi predică viitorul. Pereții devin translucizi. Ușile se deschid spre vecini fără să ceară

Filmul se scrie singur. Umbrele se adună, spectatori fără glas. Lumina pâlpâie, ca un plămân obosit. Ferestrele sunt oarbe în ziduri sfărâmate. Un copil desenează un soare. Cercul

Evoluez încet — ca rugina într-un lighean, devorând marginile, pregătind căderea. Ca un copil fugit de acasă mă smulg din mine în reacția tăcută dintre metal și aer. Aud voci ciobite

Pian solo, acorduri simple, un walkman împărțit ca un desert - cu o singură linguriță, săruturi cu gust de căpșuni, dansuri lente cu miros de cerneală, ca niște fotograme înfipte-n amigdalele

Sunt o prezentare de sine, ca și tine și ne iubim obiectiv, sceptic și logic așa cum apa fierbinte străpunge cafeaua crudă divulgându-i aciditatea în cerul gurii O reciprocitate cu postgust de

O zi fumată în două două tâmple masate cu scrum patru nori îmbrățișați pe o stradă îngustă un copil conturând un șotron îmi seduc subconștientul. O mână lipită pe inimă, o inimă lipsită de

Ești tu, un tărâm divin în care umbrele se șoptesc dintr-un vis într-altul perpetuând noaptea povestită în grabă Sunt eu, opus narațiunii antagonist al propriei reflecții o secventă

Pământul nu este un cerc începe și se termină diferit în miliarde de orizonturi și ne fuge de sub picioare să ne fie Cer. Cerul nu este infinit începe și se termină diferit în miliarde de