Poezie
basmul
1 min lectură·
Mediu
Ești tu, un tărâm divin
în care umbrele se șoptesc
dintr-un vis într-altul
perpetuând noaptea
povestită în grabă
Sunt eu, opus narațiunii
antagonist al propriei reflecții
o secventă infinit recurentă
a incapacității de a transpune
începutul, magia, morala
Suntem noi, în continuă schimbare
reflectați și reflectanți deopotrivă
stabilim proporția întregului
realizând că aici și acum
nu există în basme.
011.202
0
RR