claudiu banu

Cam de cand m-am intalnit cu textele lui Tolici puse undeva bine, nu spui unde,la loc de veredeata, de unde a fugit autorul - apropos: sper sa nu le stergi, chiar daca eu cu (S)wordul meu le-am salvat, ca daca nu eu atunci cand? enfin, despre eroi si morminte si utopia cu alta ocazie, aici eram gata sa zic ca... - te citesc atent. Nu-ti dau briz-brizuri si stele pe langa titluri, chiar daca pot, nu-ti cer sa publici spre pacea si re_doctrinarea multimii, ntzz nada... da\' te citesc. Bai dar stii cum?
Nici eu. Dar constant.
Sa auzim de bine.
C.

----
P.S. Mie imi totusi pare mai intreaga aici.

Textul e pe gustul meu Nea Antoane (Na daca tot te simti imbatranit :p ). Numai ca e putin cam lungit(cu sifon), putin cam tulbure chiar daca are o curgere frumoasa. Iar \'metafora\" e repetata prin ea insasi de cateva ori usor deranjant...In sensul ca e elementul \"gaselnita\" care sa lege strofele. Dar motorul V8 si amicul vin de niciunde si pleca nicaieri pana la urma. E ceva intern, ti-am zis eu cred ca trebuiesc schimbate semeringurile.Bine ca ai scanteie.

M-am grabit sa ma loghez sa te trag de maneca pentru text, dar apoi am vazut \"personale\" agatat de coada lui si l-am lasat in pace. Zic invers chiar..puteai sa scoti din el o poezie, daca il modificai pe ici pe colo, prin punctele esentiale. Eu nu am fost la Iasi din motive tot \"personale\" (multumesc de urari) si de ce nu.. financiare. (Asta fiindca tot mi-ai amintit de \"silisteanu\" pe care l-am \"cinstit\" fara sa stiu ultima oara cand am fost la Iasi.Deh, naiv, credeam ca il imprumut numai). Enfin, ultima strofa mi-aminteste de un topos drag tie, dar cumva supralicitat tot prin poeziile pe care le-ai propus pana acum.

Brown Sugar, nu eu ci un pictor bătrân și pe jumătate orb îți mângâiase chipul apoi mirat de felul în care i se rearanjau liniile dezordonate din palme te desenase pe sub suprafața înghețată a lacului, atât de frumoasă și albă încât noi te-am crezut imediat captivă și ne-am smuls inimile din noi, să spargem cu ele crusta de gheață să te salvăm să te mai ținem odată în noi copilă a nopții, ne-am smuls inimile din noi, am lovit cu ele gheatza din jurul tău am săpat tunele , galerii în care ne-am îngropat într-o colaborare perfectă cu neliniștea, unii dintre noi speriati au ieșit la suprafață, cu inimile uitate în adâncuri, nici nu mai știam ce o să ne facem, nu mai aveam nimic să ne bată căutările, ba chiar eram atât de goi și de triști încât ne țineam foarte strâns de mâini, să nu ne pierdem unul de altul și toți eram pasagerii acelorași circumstanțe nefavorabile pe care le abandonasem peștilor. Pictorul, singur, ne privea pe jumătate , ne-a izgonit pe toți de lângă el, si zâmbind amar a intins peste apele înghețate un drum albastru și greu ca pentru nicăieri.

Thais, era exact în anul acela secetos
și greu
în care ajunsesem până la marginea mea
și obosit mă întinsesem peste gesturile înconștiente ale firescului
devenind hrana de zi cu zi a celorlalți
poate dormeam, poate visam, poate aveam numai ochii închiși
dar visele mi-erau desigur vag întredeschise
îmi curgeau uneori din cutia craniană peste pietre
se strângeau râuri mici în care te scăldai
deși uneori îmi părea chiar că nepăsarea le însoțea pretutindeni
și eram oarecum încruntat
chiar acum mai sunt câteva umbre care mă țin de mână când îmi aduc aminte
dar pot să vorbesc despre toate acestea
despre cum dintre toate
tu
mi-ai rămas tăcerea cea dureroasă
așa cum treceai mereu la ora aceea când eu mă pierdeam din mine
cum alunecai
de-mi părea că nici umbra nu reușea să se prindă de tine

era exact în anul acela secetos
și nesfârșit
în care din neatenție îmi umplusem casa cu absența ta

Am citit aseara tarziu cand ai postat textul.E o ironie nervoasa aici care mi-a placut. Observ ca l-ai modificat putin. Pe mine nu m-a deranjat cliseul mentionat de Virgil. Parca avea o fonetica mai de efect, si ca sa fie clasificat ca adevarat cliseu trebuia sa fie privit in context. Ori acesta era unul novator. Ma rog, nu am o lectura prea vasta la activ, s-ar putea sa ma insel.Asa cum cred ca se inseala si Vasile. Generatiile apar cam la 20 de ani. clasificarile insa sunt mai dese. Optzecisti si nouazecistii sunt dpdv literar postmodernisti.

Imi permit sa te indrum sa citesti volumul \"lumina de la frigider\" al lui Traian T. Cosovei. Si alte volume merita, dar despre asta am asa un presentiment ca o sa te prinda.

12 bar blues e favoritul meu. Cine stie poate ca am cantat impreuna cu tine vreodata. Povestea de mai sus pare mai mult jurnal. Ca sa devina proza are nevoie de mai multe armonii, lick-uri, si o cromatica pe masura. Iar partea de outro nu trebuie sa fie moralizatoare. Nomad...hmm. Cititul e un bun exercitiu de scriere. Asa cum urmarind un Stevie Ray Vaughan poti invata sa canti mai bine sau mai crect. La partea de intro si de outro e de lucru. O zic ca cititor. Succes.

Intre 20-22 mai in Ploiesti va avea loc un festival pe care il pregatesc de luni bune (ca si organizator)si care ma va impiedica sa va fac o vizita. Este vorba de editia a doua a Motorrock. Nu detaliez, nu este nici locul nici cazul. Desi coincidenta datelor ma face putin trist va doresc voua, organizatorilor, mult succes iar participantilor le doresc sa aiba parte de bucuria unei manifestari poetice cat mai agreabile.

Un text (cumva)pentru copii, din pacate pentru mine realizata intr-o maniera copilaroasa. As fi pastrat simplitatea exprimarii (barza polara se confunda usor cu baza polara, \"ma proiectase\" - ca verb in acel context suna cel putin pretios), si as fi evitat cateva constructii care m-au deranjat (fonetic) la citirea textului.(mă mâ, fii fe, DIN DINți De asemenea imaginile folosite pot fi ajustate spre mai bine. Ar fi fost salvat cumva textul daca avea rima. Astfel insa imi pare mai degraba o poveste, o descrierea fabuloasa , decat o poezie. Desigur aceasta este, asa cum dovedesc multi dintre antecomentatorii mei, o parere relativ singulara.

In afara textului, nu si a contextului. eu am devenit traditionalist. imi place ironia.heh. am o prietena pe care o sa ti-o prezint odata. ca niciodata. si nu vorbesc de bere. nici de gaselnita. poate iti spun pe ym, daca a ramas acelasi.

Patricia, din textul tau am ramas doar cu :
\"vreau sa ma loveasca
a nu stiu cata oara masina
in fuga mea spre nicaieri.\"

restul nu m-a convins.

Felicitari Silvia. Din pacate data lansarii coincide cu data inchiderii de luna (contabila) de la mine, asa ca nu voi putea fi alaturi de tine, desi ca ar fi fost o reala placere. Volumul insa il vreau si eu, chiar si in aceste conditii.

Salut batrane, pritenii tai nu mai bat la tobe?
Nici eu nu sunt incantat de final.

Maria, exista cel putin alte doua cluburi legate de poezie/literatura si de in acelasi timp de virtual, nu doar clubul bursei. Vorbesc de club T si de club literar.Syril, neajungand la unul din ele, spune ca e acru.Intr-un fel amuzant, de altfel.Dar cam atat. Mi-aduce cumva aminte de gluma aceea: \"radem, glumim, dar nu parasim incinta.\"

Ma simt al dracului de prost fiindca am citit textul acesta, si mai apoi, si comentariile...

......

Intrasem sa ma amuz, dar am devenit serios dupa lectura. Daca inceputul nu era prea lungit pentru o singura idee, si forma era putin lucrata,daca nu era pretiozitatea unor exprimari (ale mele amante, pentru ce inversarea?) personala ta avea gust de poem bun. Spre deosebire de multe alte incercari din pagina ta.

Vot negativ din partea mea. E un traseu prea sinuos al trairilor.

\"întoarce buzunarele vremii, ca-nt-un joc
de \"alba-neagra\" între călătorii în timp
și copiii timpului! poștașii grăbesc
la fel de lihniți și de dezmembrați
sub povara cuvintelor din neschimbatele lor
genți din piele uzată și soioasă!

Extraordinar text, de prima pagina, ce text frumos si dedicat acestei trecute zile de 4 martie!
Cu admiratie,
C.