claudiu banu

eu incerc sa te ajut.
adresa mea de mail este banuclaudiu@xnet.ro.
dai o bere pe text!
:)

\"dar stranut
fiindca sunt alergic-nebun
la orice aluzie...\"

Imi cam plac textele tale , imi pun un zambet pe buze.
O sa te mai citesc cel putin odata astazi.

Rad si ma-nclin in fata lu\' matale,
desi n-am fost avertizat,
ca tocmai am aterizat,
Intr-o scrisoare ca-n Caragiale.

Curge frumos poezia ta, are si culoare.
Doar tema este usor desueta, dar de boala asta suferim multi, inclusiv subsemnatul...

<..mana ta plutitoare dizolva cuvintele.....>
Frumos!
Ruginesc alaturi de tine in cutia de scrisori.

Excelenta propunere, eu voi participa cu placere. (Imi pare rau sa vad numarul de incercari limitat totusi la doua..Trei, cred eu, ar fi fost mai bine pentru ca ai fi avut un haiku de rezerva.)

Dand cu sutul in bidon,
Sa balteasca versu-n noi,
Se intoarce nea Antoan,
Cu-o zi lunga cat o joi!

M-am trezit si eu la urma ,
sa vin iute sa conchid,
Poezia asta-i buna
fiindca zeul e lichid!

\"ma voi preface orb si am sa vin,
cu bratele intinse sa iti pipai chipul\"

\"stiu ca sunt orb
..................
daca mi te-ai arata
precum cerul sau noaptea
palmele mele vor visa
intr-o noua culoare\"

Cateva dintre versurile cele mai frumoase scrise in limba romana. Primele ii apartin lui Nichita, celelalte sunt ale tale. Dar ecoul lor rasuna in noi toti.

Cred ca ideea ta ar putea fi mai bine exprimata daca ai folosi o alta abordare decat cea tip intrebare -raspuns.
Succes!

Sunt primul cititor al textului tau. Asta se datoreaza in oarecare masura si faptului ca el nu poate fi accesat (din lipsa de tilu ) decat de pe pagina ta personala.
Nu prea sunt eu de acord cu asocierea aceluiasi buchet de trandafiri cu \"cel mai frumos/cel mai spinos \" dar mi-a placut mult finalul.
hmmm, toate astea in timp ce savuram cafeaua... :)

Am parcurs cele de mai sus si am ramas relativ surprins sa observ ca la articolul domnului Erbiceanu nu s-a raspuns deloc asa cum ma asteptam. Adica printr-un indemn ferm din partea celor mai \"mari\" de a se incuraja mai mult acolo unde este cazul, si de a stopa asezarea pumnului in gura, mai ales in cazurile poetilor noi si/sau tineri de pe site, care inca nu s-au definit ca personalitate, ca stil, ca directie s.a.m.d.
Nu am vazut vorbindu-se aici si de exemplele pozitive, care exista si care cred ca trebuie incurajate. (.( Profit de ocazie si multumesc, celor care m-au ajutat, si ma ajuta, si sper ca o vor face si in viitor, in mod direct si indirect sa evoluez. Pentru ca asta insemna pentru mine agonia.net - locul unde pot invata cel mai mult despre un domeniu care imi este foarte drag, poezia.)
De asemenea se vorbeste prea putin din punctul meu de vedere, despre controversatul sistem de recompensare. .(Aici vin si eu cu o propunere pentru editor, care este departe de a fi originala sau fundamentata. Sa se acorde stelutele numai pentru autorii care au nivelul sa zicem mai mic sau egal cu 105 sau 120. Autorii care au un nivel de acces mai mare -lucru care confirma faptul ca au o valoare deosebita- sa nu mai primeasca stelute. Textele acestora pot fi evidentiate/recompensate/recomandate altfel. Dar am deviat deja de la subiect asa ca...)
Cred ca toti , am avut la un moment dat pumnul in gura . Sunt convins ca nu v-a placut gustul lui. De ce sa il punem atunci altora? Ne razbunam? (Cu ce esti mai castigat daca in comentariul tau asupra altui text al unui autor mai putin inspirat de cat altii, iti etalezi superioritatea? Iti raspund eu, cu nimic. Nu iti creste nici valoarea, si nici nu ajuti nici valoarea celui vizat de respectivul comentariu sa creasca …)
Sta in puterea fiecaruia din noi sa schimbam ceva in mersul lucrurilor chiar acum, chiar aici. Putem face acest site unul mai bun, o rampa, o scoala, de ce nu generatorul unui nou curent literar sau social. Stiu ca e mai simplu sa darami decat sa construiesti. Domnul Erbiceanu ne intreaba cum putem sa ii/ne ajutam sa evoluam. Nu am vazut nici un raspuns concret, poate doar gluma lui Dodu cu anuntul raspicat care are in el o doza mare de cinism si realism si sfatul lui Lapislazuli pictat cu resemnarea unui autodidact. Dar asta nu este un lucru tragic sau mai stiu eu cum, pentru ca am senzatia ca domnul Erbiceanu asteapta mai degraba o reactie si nu un raspuns.
Atat cat mi-a stat in putere, fara sa fiu deloc obiectiv, am incercat prin activitatea mea mai mult sau mai putin consecventa pe site, sa ii incurajez pe ceilalti.(Imi cunosc si exceptiile, si mi le asum.) Daca jumatate dintre cei care au parcurs articolul domnului Erbiceanu vor putea face in viitor aceasta afirmatie in mod sincer, atunci acest articol isi va fi atins cred eu scopul.
Suntem multi autori ,care cochetam cu poezia, literatura, arta chiar daca nu avem nici un fel de studii in acest sens. Si asteptam si acceptam sfaturi unii de la altii sau de la cei care au studiile sus mentionate. Suntem destui care avem si mintea si ochii suficient de deschisi sa invatam de la ceilalti.

Eu sunt primul cititor al acestui text, si profit de aceatsa ocazie sa te anunt ca mie mi-a placut dansul in oglinda!
:)

Eu nu sunt de acord cu Mihai, nu e deloc simplu.
Promisiunile si destainuirea sacrificiului tau, obliga atat de mult cititorul incat eu nu ma pot detasa nici macar in gluma in persoana caruia i se dedica aceste versuri si asa numitul festin al sufletului tau. Asa ca nu iti multumesc pentru hranire ci pentru sinceritate si pasiune. (Ma intreb de unde acest Munte de Sticla, imi este, ca sa zic asa, inexplicabil, dar hei, poate asta este doar o lacuna culturala a subsemnatului.)
Mi-ar fi placut sa incepi poezia cu versul trei, ar fi avut o alta forta. Este numai parerea mea, felul in care vad eu la ora asta lucrurile.

OBS: Daca nu ii dai un titlu, atunci poezia nu va fi accesibila decat din pagina ta...

Cand visezi dincolo de vise,
Imi pare mie ca si cum,
Nu ti-ar fi frica de secundele ucise,
Nici de Golgota de pe drum.

Mi-au placut versurile tale concentrice, si o sa te mai citesc!

Frumoasa imaginea pictata de cuvintele tale!

Mi-au placut: crinul meridional, gustul verzui, otravit...
Nu vad unde este zugravul. Aici se ascunde numai un pictor timid, dar totusi pictor.
Bine ai venit printre noi!

Eu vin c-un sfat prietenos,
Aruncă-ti rimele in lună,
Si o să-ti fie gandul mai frumos,
Cuvintele prea chinuite se razbună,

Intradevar foarte frumos spus..
Imi place mult si finalul. E luminos si pozitiv!