claudiu banu

La multi ani si happy birthday!
;)
C.

Pentru cei care ar putea fi interesati, dar au ratat articolul acesta, aprind o steluta.

Sirena:

Jucam șah într-o cochilie de scoică
Respiram prin rotație
Uneori , noaptea, mușcam bucăți albastre din tine,
Și dimineața mă trezeam lângă o necunoscută
Care avea ochii tăi .


Rugaminte pentru Elia:
Te rog mult mult de tot sa nu iti mai retragi textele, si sa apelezi la un editor pentru a le recupera si pe cele retrase. Le poti edita ulterior, daca nu iti mai satisfac asteptarile. Haide sa vorbim, adresa mea de mail este leviathan@thefreesite dot com. Astept.

C.

La multi ani Cami!

Bravo Maria!

Portocala aceea este o trimitere intertextuala. Una binevenita in context. Brava mai! Venit, vazut, zambit, placut, plecat, pa!

Te rog sa nu te superi pe mine, fiindca am o parere critica asupra poeziei tale. Nu ma deranjeaza ideea suprasolicitata si nici cliseele cat neatentiile si redundanta. Te rog sa recitesti cu voce tare si sa -mi spui daca nu iti suna deranjant repetitia cuvantului \"minunea\", a verbului a intelege si a substantivului noapte. Se poate ca intentia ta sa fi fost de a intari anumite stari, senzatii, etc. Din punctul meu de vedere nu ai reusit acest lucru.
Numai bine,

Imi place poezia aceasta de la versul doua mii era anul pana la sfarsit...restul...hmmm. Deh, fac parte din alta (de)generatie.
Sa ne citim cu bine,

habar n-am de ma calific, dar imi plac califii, almeele dansatoare, jasminele, si alte alea. asa ca incerc si eu.

perja cea care e servita si cu rahat

Imi propun sa ajung si eu, dar inca nu stiu daca voi avea libera aceasta zi. Daca aveti nevoie de o rezerva pentru 5x5 treceti-ma pe lista. Dar nu pot sa promit nimic, asa ca imi iau de acum o doza mare de precautie, si astept ziua de sambata cand voi putea confirma/infirma cu siguranta participarea.

Eh, da, acum se schimba ceva. Chiar daca inceputul nu ma avertiza, in sensul ca pare inclinat mai mult spre suprarealism decat altceva... apoi urmeaza fisa medicala a poetului, un dus de forta, o disectie, un dialog mimat, rimat.La final vine cineva sa dea foc labirintului. In mod normal as fi dat stea, acum nu am incredere in obiectivismul/subiectivismul meu in raport cu ceea ce scrii asa ca o sa ma abtin.Prietenii stiu de ce.

Virgil, cred ca ai comis o regretabila eroare. Daniel? Poate Petrisor.. Sunt convins ca nu a fost rau intentionata, ci e doar o scapare.

Minos, si eu te citesc, si apreciez munca ta. Stiu ca am fost mai tacut, am avut o perioda foarte plina, in care am scris mult chiar daca efectul nu e vizibil pe site. Tu in ce stadiu esti cu placheta? Eu am gasit-o destul de completa, daca vrei putem sa o luam punctual pe fiecare text in parte. Anyway, sunt inca pe aici, m-am gandit ca trebuia sa iti spun cumva chestia asta.

la usa cealalta un tanar cu o gaura mare in piept isi lingea ghearele iubitei infipte in spate, repeta mereu pana i se amestecau cuvintele \"ceav e magnetic aici ceva e magneticecevaaiciemagneticeceva\"..
sa nu zici ca nu am auzit...

Un eseu echilibrat relevand poate mai mult decat ma asteptam, accentul cazand majoritar peste ultimile mele creatii postate pe site, asadar un eseu pentru care am bucuria sa ii multumesc lui Bogdan. L-am parcurs cu atentie gasind aici opinia si sfaturile pe care le asteptam. Cel mai mult m-a bucurat al doilea plus, deoarece nu eram sigur ca acest element de baza al poeziei mele este, pana la urma, perceput. Si ma duc acum si eu sa recitesc, avand obiceiul imi corectez, editez, (pana la urma) lucrez poeziile. Inca o data, multumesc Bogdan!
Cu respect si prietenie,

Aleks, Alma, calatoria abia a inceput, si se anunta tot mai frumoasa! Felicitari si La multi ani!

Nu a spus nimeni ca e același punct. Aici greșești cel mai mult, interpretezi vorbele mele așa cum vrei tu. Chiar dacă mie nu-mi permiți același lucru cu referire la textul tău. O să încerc să îti explic.

“către izvorul vieții trece despletită cu haine sfâșiate cu amforele
sparte – ce demoni au pândit-o adulmecându-i pasul rupând
din talpa sfântă ființa ei de lut

paiață-carne-nmugurită cu membre fragede rotunde
nedefinire juvenilă luciri de peșteri reci și strâmte
naturalețe de păianjen mătăsunindu-se din sine
splendori de marmură de os cu rotunjirile feline
cu arabescuri iluzorii în dreptul sânilor de crin
cu unduire de corăbii la care suspinând mă-nchin
lin lunecând spre nevăzutul busolelor stricate nord
cu valuri largi rupând din stânca încremenitului fiord

așa visam n-aș mai visa încremenitu-mi-ar gândirea
cei mulți sunt duși de întuneric cei morți își laudă rostirea”

Sunt prea multe cuvinte ca să îmi expui o viziune. (Știi cât de reală este ea pentru mine? Și cum mă raportez la ea? Poți să încerci măcar să vezi din alt unghi? Să nu-mi răspunzi, cred că detectezi și retorica întrebării). In loc să comentezi comentariile mele, mai bine m-ai fi ajutat pe mine să vad ceea ce eu eu “obosit” nu am văzut. Și pentru cultura ta particulară, “un trecator obosit” este o referință intertextuală pe care nu ai prins-o, așa că te rog să nu mai folosești inutil legătura primară dintre termenul respectiv și numele sau persoana mea.


Naiba știe cum de mă rătăcisem
în propria casă,
la un moment dat mi-am luat de mână tristețea
îmbrăcați sumar
am șchiopătat împreună
până la fereastră.

Eu așa înțeleg să descriu o viziune și un sentiment. In felul meu “nesincer”. Nu dau lecții, departe de mine gândul. Sunt aici să învăț cum să scriu mai bine nu să epatez. Dar chiar cred ca dacă ai da dovadă clară că nu suferi de o beție de cuvinte , acest lucru ar putea fi în avantajul tău.

Teddy, este ultimul meu comentariu aici. Nu cultiv paritatea. Nu vreau să scrii intr-un fel anume, (și în nici un caz ca mine) dar aș fi dorit să îmi arăți că poți să scrii și altfel. Că nu suferi de sus numita și acuzata “beție de cuvinte”. Și să te rog cu toată bunăvoința, să mă lași să aleg ce vreau eu ca cititor de la un text. Impertinența nu o să te ducă prea departe, chiar dacă îi aduci un zâmbet. Iar dacă așa reacționezi de maniera pe care am observat-o mai sus, la un comentariu anost, având așa cum singur spui “ mintea odihnită”, atunci nu-mi doresc să te văd disecat, criticat, lovit, când ești obosit.

Cu speranța că timpul petrecut să îți scriu va lucra cumva în favoarea amândoura,

Ma bucur ca nu ai inteles nimic. Nu ma bucur ca am pierdut mult timp sa ajungem amandoi de unde am plecat.
C.

Vasile mie nu-mi place sa ma repet, o sa o fac totusi. Poate ca voi scrie totusi (si nu pentru tine) un articol \"despre cum as vrea sa fie Poezia\". In primul rand as vrea sa o poata parcurge toata lumea. Nu doar lector doctus, ci si omul de pe strada, nu doar cei care recunosc simbolurile trimiterile, ci si devoratorul de lirica fara o cultura vasta. Visez o poezie care sa aiba in ea toate ingredientele, fara ca acest lucru sa o afecteze, sa o ingreuneze. Sa fie o poezie independenta de jocul din subtext, de simboluri de tehnica literara abordata pana la urma. dar in acelasi timp legaturile de acolo sa existe sa fie viabile, sa satisfaca setea cautatorului de profunzime. Eu ma refeream mai sus la oboseala mea de a incerca sa vad de ce aduni atat de multe simboluri fara coerenta, de ce treci de la Arcadia la Jack Spintecatorul, si cum ar trebui eu sa ma raportez la acest lucru. Sincer , acum sper numai sa nu fie o dorinta egoista de a arata ca stiu despre asta, am citit asta, fiindca atunci nu prea m-as intoarce prin pagina ta. Si crede-ma poate sunt amar, insa am foarte multa intelegere. Si vad ca te irosesti e normal sa te mai trag de maneca. Umbla putin in pantofi mei sa vezi daca sunt dezorientat sau dezamagit...Da comentariul meu este anost, poate, poate e de la volumul imens de comentarii si de poezie mediocra de pe site.
Iar poezia respectiva pe care tu spui ca o scuzam se afla la texte recomandate si daca eu o editam chiar si numai cu o virgula, atunci ea ar fi iesit automat de acolo, si asta ar fi insemnat mai putini cititori, mai putine reactii. Si era si o dedicatie daca nu ma insel, astfel ca asteptam sa fiu sigur ca mesajul meu a ajuns acolo unde trebuie.
Cam asa cum sper si acum, desi nu stiu de ce as mai face acest lucru...
Imi cer scuzele de rigoare pentru off-topic.
Amar,

Ma uit in jur...
Mai autorule, simpaticule, asta stiam deja ca poti sa faci, cealalta...cea cu less is more, acolo astept sa ma surprinzi..
Un trecator obosit,

Consider ca acest articol trebuie adus in atentia celor care nu au apucat inca sa il citeasca si ar putea fi interesati de aceasta manifestare. In spirit, voi fi si eu alaturi de cei care ajung acolo maine.

E un ghioc
de joc
dar poezia
sta in loc
structura ioc
idee ioc
doar o imagine breloc.