Poezie

Cu creta pe asfalt

1 min lectură·2 mai 2017

Mediu

mă voi urca în trenul care înconjoară pământul

în singurul tren care plutește pe valuri

care zboară prin nori

aplecat cuviincios de spate

chelnerul îmi va turna Chateau Lafite

va așeza paharul ușor

cât să simt parfumul violet și atingerea de cristal

pe buze, pe cerul gurii

curgând, sărutând

din difuzoare va țâșni muzica

va străbate norii pornind din

degetul mare de la picior

înfășurând glezne, mușcând gambe, coapse, îmbrățișând șolduri

își va așeza catifeaua pe umeri, pe brațe

până în degetul mic

mișcând, legănând

voi pluti odată cu valurile, odată cu norii

cu miile de orașe, de străzi, de munți, de câmpii

voi aduna culorile ca să-mi desenez rochii

pe care vor șerpui strălucitoare panglici de fluvii

aurul lanurilor se va țese în mătasea ciorapului

urcând, alintând

mă voi scălda în oceane și mări

cu pielea sărutată de soare

tatuată cu scoici, învelită în ierburi marine

voi înota către abis - întuneric din care se rup raze

ucigând, înviind

la capăt, în prima și ultima gară

pasul meu va coborî cuminte și temător

din trenul care zboară pe ape, care plutește pe nori

va sări în șotronul desenat pe asfalt

copilărind, iubind

003.177

Claudia Radu. “Cu creta pe asfalt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/14106594/cu-creta-pe-asfalt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.