Claudia Minela Petre

am incercat să fac o invitație mai specială pentru că am avut material
se pare că inițiativa mea nu a rămas în umbră
vă mulțumesc!
lectură plăcută!

Este mare lucru ca la început de drum să fii susținut de cineva. Am constatat că un autor, oricât de talentat ar fi, dacă nu este promovat de oameni puternici din domeniu, nu poate merge mai departe. Astfel mulți dintre tineri s-au pierdut pe drum. Am participat la multe seri literare și am fost revoltată de faptul că tinerii erau umplutura serii, citeau la sfârșit, când publicul déjà era plictisit. Atunci am decis că trebuie să fac ceva. Pe mulți dintre ei i-am adunat într-un incubator din care zboară frumos către vârful poeziei. Felicit pe toți susținătorii junimii: Adrian Suciu, Răzvan Țupa, Claudiu Komartin etc. Ei fac asta discret, din umbră. De aceea am simțit nevoia să-i felicit pentru activitatea de a promova tinerii scriitori prin diverse metode – tabere de creație, concursuri, publicații, reviste literare, interviuri etc. Traian T. Coșovei a fost unul dintre promotorii valorii liricii contemporane, un mentor despre care cei care au avut onoarea să-l cunoască și să fie îndrumați de el, vorbesc cu emoție, respect și admirație.
O altă iubitoare a tinerilor, poeta Nora Iuga, spunea despre aceștia: ,,dacă din urmă ne vin asemenea talente, apăi mie mi se pare că poezia românească chiar este salvată și poate să pășească în Europa cu fruntea sus...’’. (Nora Iuga)
O steluță pentru cei mai frumoși tineri poeți. Succes tuturor!semnează ,,cloșca”.

remarcabil final

,, v-aș franjura toracele (tuturor)” nu-mi place cum sună versul ăsta
,,și eu sunt un meteorit (cât pădurile din pampas)” – parantezele mi se par în plus, diluează oarecum mesajul. Incearcă să renunți la ele și citește tare. Vei constata cât de frumos curge versul.
Îmi place cum conduci discursul liric, pornind de la bulevard și finalizând cu orfanul atârnând de Dumnezeu.
viața, un bulevard pavat cu pietre în formă de cruce, ascunde un suflet pregătit parcă să dispară în orice moment, cu fobia lui de necunoscut, cu frământarea interioară care nu dă libertate spiritului să rupă ,,copacii cu trei dinți din față”, să franjureze ,,toracele tuturor/
cu un cuțit japonez/ în forma ultimei păreri de rău”, să se deshumeze ,,de regrete
la slujba absenților”. Resemnarea din finalul poeziei anulează puterea omului ,,meteorit” care ocoleste cu delicatețea unui balerin, cu eschive,,precum inelele lui Jupiter” lumea în care se învârte, o lume pesimistă, străină, în care e nevoit să existe ca un copil al nimănui -,, lung și blând și greu/ și-atârn ca un orfan de Dumnezeu”.
o steluță pentru un meteorit

numai cine cunoaste in realitate oamenii din virtual poate simti asta.
este un sentiment unic sa te uiti in ochii omului pe care il cunosti de cativa ani citindu-i lecturile și să îi vorbesti. bucuria asta o am permanent de ceva timp. acum te-am cunoscut si pe tine personal.
incantata
o zi faina!

multumesc pentru observațiile pertinente
le comit ades cand ma grăbesc
ave!

o poezie care poate fi prefectionata din toate punctele de vedere
acum ai toate datele
imi cer scuze, dar cand ai citit nu era finalizat articolul
acum este
multumesc pentru semnul lasat!
o zi faină!

o formulă perimată pentru poezia modernă. este doar o părere.
mâini diletante, inimă maghrebiană, vulturi cataleptici - sunt construcții emfatice care urmăresc să epateze, nicidecum să impresioneze cititorul. refuz să cred că aceste cuvinte fac parte din vocabularul tău.

fii tu însăți!

cred că ar fi titlul cel mai potrivit pentru poezia aceasta

este o poezie reușită (chiar dacă perfectabilă), scrisă dintr-un condei, așa cum vorbești la telefon, fără artificii emfatice. Se simte naturalețea discursului liric unde cotidianul este la el acasă(harța din nimic, oala ciobită, goana adolescenților care ascultă în mașini manele dând volumul la maxim).

Deși spui că poemul acesta este ,,despre nimic’’, catrenul de la sfârșit contrazice prima parte . Aici ai câștigat prin elementele create și expuse în tabloul parcă în mișcare al muntelui care ,,se îmbracă în ceață’’, ducându-te cu gândul la puntea ,,spre dincolo de viață’’. Este o trecere frumoasă de la banalul cotidian la celest, la visare. Catrenul monorimic are la finalul versului trei o rimă forțată sau nepotrivită. Cel puțin așa mi se pare(,,dulceață’’).
Cu toate cele bune și mai putin rele, am curajul să dau steluță pentru o poezie care îmbină cele două stiluri, versul alb și forma fixă, precum și pentru legătura creată între - cotidian/visare, teluric/celest.

multumesc!

un vers bunicel
in rest, poezia nu are nimic special

este versul vârf al poeziei
,,spre a spăla picioare-un untdelemn''
asta e înecăcios, necitibil, plus că are și o disonanță nesuferită,,picioare-(un un*)tdelemn''
in rest e bine

e clar! acest stil te prinde perfect. :)
versul curge lejer și are zvâc!
nu te opri!

cred că cel mai bine ți se potrivește acest stil ironic, ludic
am citit și câteva poezii scrise în formă fixă. sunt slăbuțe.
,,multul''ăla sună ca naiba. am întâlnit ades în poezia tânără formule asemănătoare:nimicul, abisalul, nimeniul...groaznic!
pană ușoră!

eu cu nimic, eu nimeni
basta

:)))))))))))))))
esti criminal! ai reusit sa ma amuzi.
e cum vrei tu, Radu. pt poezie nu ma supar. e o hachiță. nu am pretentii, pt ca nu muncesc.

ca cititor ocazional de poezie, nu am o matriță specială pentru a defini poezia. scriu pur și simplu.orice discurs poate deveni liric sau un prozopoem, cum este acesta.
sunt inca la inceput, poate ca intr-o zi voi reusi sa scriu poezie.
multam de trecere.

(pt. ca nu este recenzie ce ai scris tu, cred ca esti constienta)
ba da
este o recenzie. am prezentat succint cartea. vrei să intrăm in detalii tehnice? o facem, step by step.
de ce nu este o recenzie? motivează. daca vrei polemica din punctul asta de vedere o vei avea. stiu sa-mi apăr lucrările.

,,doar ti s-a atras, prieteneste...''
asta nu e prieteneste:
,,nu neg ca prezentari entuziaste de genul asta pot face, eventual, deliciul coafezelor, iar dramoleta ONT nu va fi citita frenetic de membrele fan clubului "Burlacitza", dar nu pricep de ce ele trebuie sa ajunga automat la rec, agonia avea candva niste standarde.''

prieteneste este comentariul tău fără partea de inceput care suna a amenintare,,claudia, nu ti-o lua in cap.''mie nu-mi pune nimeni botniță. daca am ceva de spus, va convine sau nu, o spun. asta nu inseamna ca mi-am luat-o in cap. e dreptul meu să am o părere.

deocamdata fac lucruri cuminti, scriu despre ce găsesc frumos intr-o carte. voi incepe să scriu și cu sarcasm despre carti și lecturi banale, epatante sau care mă plictisesc. la răutăți mă pricep mai bine decat la lucruri bune. și observ că sunt căutate. ca să trăiesc printre voi, trebuie sa vorbesc aceeași limbă. eu vreau pace, dar dacă nu se poate, bucuroasă și de război. e mai palpitant.
en garde!

am corectat ce a fost de corectat.
daca agonia ar fi rămas la vechile standarde, lumea s-ar fi plictisit citind aceleasi texte, ale acelorași autori pentru că, trebuie sa recunosti, de doi ani bati pasul pe loc. tinerii vin puternic din urmă și vă eclipsează. e ușor sa desfiintezi, asa cum faci tu si alti balauri ca tine. vreau să citesc recenzii sau eseuri semnate radu ștefănescu, vreau să citesc o carte scrisa de tine sau măcar să văd că faci ceva ca lucrurile să avanseze în literatură. dai cu barda în cei care muncesc, asa cum sunt adminii de aici. nu cred ca le este usor sa citeasca zeci de texte zilnic si sa ia decizii. dacă ar fi existat o recenzie scrisa de tine, cu siguranta n-ar mai fi recomandat-o pe a mea.

doar cine munceste la o recenzie, la un eseu sau la o cronica stie cât de greu e. imi este mult mai usor sa desfiintez. dar am ales varianta cealaltă.

dacă nu ai fi comentat cu dispreț și răutate -,,nu neg ca prezentari entuziaste de genul asta pot face, eventual, deliciul coafezelor, iar dramoleta ONT nu va fi citita frenetic de membrele fan clubului "Burlacitza", dar nu pricep de ce ele trebuie sa ajunga automat la rec, agonia avea candva niste standarde.'', ti-as fi recunoscut superioritatea, căci, așa cum spunea Beethoven ,,Bunătatea este singurul semn al superiorității pe care-l recunosc''.
Pentru observațiile pertinente, iti multumesc!

da, de aceea am ținut să scriu despre oamenii care nu se gândesc numai la ei. voi fi un observator care va aduce în față, prin orice mijloace efortul anumitor scriitori de a promova literatura contemporană.
vă multumesc pentru răbdarea de a citi si a lasa un semn.
cu admiratie CM

multumesc mult pentru reco, steluță și pt sustinere!
mă bucură interesul pentru lectură, într-o lume în care se scrie mai mult decât se citește.
o zi faină!