Claudia Eu
Verificat@claudia-eu
„N-aș putea să-nțeleg / De ce două păsări în zbor/ S-ar prăbuși de dor...”
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii…
Totusi...asumarea afirmatiilor in aceste conditii inseamna ceva.
Oare peste 100-200 de ani cum va arata internetul? \"poetii\" disparuti vor fi regasiti in arhivele sale, li se va atribui o valoare sau alta?
Timpul decide ... prezentul exista pentru a fi trait, viitorul confirma valoarea.
Pe textul:
„Nemărginire" de Claudia Eu
De îmbunătățitTi-ai bagat degetele si te-ai fript cu miliamperi. Majusculele s-au piticit.
Te fugareste cineva?
Ne fugareste cineva? De ce TREBUIE sa scriem in fuga, pe fuga fara oprire, fara incetare?
sau poate am vrea sa nu ne opreasca nimeni si sa nu ne contrazica nimeni de aceea nu ne oprim ci scriem scriem mai punem din cand in cand un /(slash) astfel incat nu m-ar mira dacavreodataamincepesanumaiscriemnicicuspatiuintrecuvintesiatunciamficeimaitaripoeticusiguranta
Pe textul:
„pe spatele unei viori" de Andrei Gheorghe
RecomandatVorbesc singura...dar oare poetul... cu cine vorbeste? E acceptat , e inteles? Cati oare din cei adevarati au fost intelesi in viata?A fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea!
Eu sunt ...stiu sigur (ce anume nu va spun , va las sa cititi printre randuri ca oricum nu pricepeti nimic)sunt mai mult sau mai putin, dar...sunt sigura ca toate sau majoritatea creatiilor mele pe care le voi posta vor fi catalogate \"atelier\". Nu va chinuiti sa ma intelegeti, oricum nu veti reusi...Oricum o sa le postez cu o si mai mare inversunare.
Va rog sa ma scuzati ca va rapesc din timp pentru a-mi \"verifica\" aberatiile.
Pe textul:
„Nemărginire" de Claudia Eu
De îmbunătățitPe textul:
„Nemărginire" de Claudia Eu
De îmbunătățitExpresii ultrauzate \"necunoscutul este nemarginirea\" da, sunt de acord, dar poezia mea spune asa: necunoscutul este nemarginirea ce se intinde dincolo de NOI.Deci poezia mea se refera la alt necunoscut decat acela pe care il intelegeti si il stiti.
De ce oare sensul cuvintelor nu se mai patrunde? Eu consider ca realizarea poetica trebuie sa dea putere sensului unui cuvant, nu sa fie o insiruire haotic-frapanta de cuvinte practic fara legatura, precum multe din cele acceptate pe acest site.Asa as \"face\" o mie de texte.Chiar as putea (am studiat stiinte tehnico medicale si pot scrie despre oase, scheleti, carne si alte secretii ... de exemplu, cum am vazut in textele de succes).
Normal ca nemarginirea si necunoscutul sunt banalitati, dar ele constientizate ce devin? Sunt putini insa cei capabili...de constientizare, sa recunostem.La fel de banal este pragul peste care trecem in fiecare zi, dar cati dintre noi il mai baga in seama?
Dar sa revin...
Poezie...contemplare... Poezie = contemplare, pentru mine cel putin.Altfel ce rost are poezia? Sa ne complice viata pentru a inventa ceva? De asta se ocupa oamenii de stiinta.
Poetul in conceptia mea (si nu am pretentia ca sunt eu acela) stie intotdeauna.El nu bajbaie sa inteleaga lumea,poate uneori se preface, dar el o stie si o descrie dupa cum o vede.Ce rost ar avea s-o inventeze? Ar rezulta ceva fals si fara incarcatura si care nu ar transmite nimic.
Poate ca si acest aspect \"nu transmite nimic\" este intentionat lucrat, v-ati gandit? Textul mie imi suna sec, dar chiar asta am vrut. Deci transmite ceva sec, fara viata ca necunoscutul insusi, ca infinitul , deci eu cred ca am reusit mai mult decat ceea ce in aparenta ar fi stangacie.
Mie imi place sa ajung la esenta,conceptele in stare pura sunt banale intr-adevar, dar pana au ajuns la ele cate generatii de fiosofi s-au perindat prin lume? Si daca le spunem direct pe nume nu inseamna ca le intinam intelesul?Poate ca trebuie redescoperite.
Cu stima,
Claudie
Pe textul:
„Nemărginire" de Claudia Eu
De îmbunătățitPe textul:
„Nemărginire" de Claudia Eu
De îmbunătățitPe textul:
„...îngere!" de vlad marian
Fiecare are celula lui cu gratii mai mult sau mai puțin vizibile.
Mai mult sau mai puțin în funcție de garanția succesului, libertatea de a alege o simt ca pe o constrâgere de a-ți asuma de bună voie rezultatul, viitorul.
Poate nu știu ce vorbesc.
Sunt liberă când scriu, cu adevărat liberă!
Tot respectul pentru cititorii mei.
Pe textul:
„Nopți" de Claudia Eu
Daca se vrea imbunatatirea creatiei macar sa stiu ce lipseste desi nu cred ca exista reteta pentru creatie.
Pe textul:
„Cum l-a râvnit ecuația" de Claudia Eu
Pe textul:
„Eclipsă de imaginație?" de Claudia Eu
Pe textul:
„Prin noapte" de Claudia Eu
Pe textul:
„Va zbura ?" de Richard Keltonik
Oare \"normalitate cronica\" e o nuantare pentru termenul banalitate? Sper sa fie ok!Astept pareri.Multumesc!
Pe textul:
„Drumul ascuns" de Claudia Eu
Mi-a placut asta cu \"prostia ta e legala?\" ...si cu zodia
\"noaptea mintii\".
Pe textul:
„Să-ți spun ( Zile fericite )" de Lucian Gheorghe
