Claudia Eu

Daca vorbesc singura se cheama monolog, adica la modul vulgar s-ar zice ca sunt ignorata , nu sunt bagata in seama.
Totusi...asumarea afirmatiilor in aceste conditii inseamna ceva.
Oare peste 100-200 de ani cum va arata internetul? \"poetii\" disparuti vor fi regasiti in arhivele sale, li se va atribui o valoare sau alta?
Timpul decide ... prezentul exista pentru a fi trait, viitorul confirma valoarea.

Sa scrii pana nu te mai poti opri, dar de ce? De ce nu folosesti semne de punctuatie? Ti s-a stirbit tastatura, au ramas gauri in loc de puncte si virgule si semne de intrebare?
Ti-ai bagat degetele si te-ai fript cu miliamperi. Majusculele s-au piticit.
Te fugareste cineva?
Ne fugareste cineva? De ce TREBUIE sa scriem in fuga, pe fuga fara oprire, fara incetare?
sau poate am vrea sa nu ne opreasca nimeni si sa nu ne contrazica nimeni de aceea nu ne oprim ci scriem scriem mai punem din cand in cand un /(slash) astfel incat nu m-ar mira dacavreodataamincepesanumaiscriemnicicuspatiuintrecuvintesiatunciamficeimaitaripoeticusiguranta

Neted ca un creier lipsit de circumvolutiuni...
Ar fi interesant de stiut daca sunt de otel sau de fier.
Elisav, nu cumva esti chimist?
De exemplu: otelul este flexibil, iar fierul intra in componenta otelului...
De fapt ce e poezia? Sfideaza orice logica ! Hai sa ne prefacem ca intelegem!

Am inteles...
Vorbesc singura...dar oare poetul... cu cine vorbeste? E acceptat , e inteles? Cati oare din cei adevarati au fost intelesi in viata?A fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea!
Eu sunt ...stiu sigur (ce anume nu va spun , va las sa cititi printre randuri ca oricum nu pricepeti nimic)sunt mai mult sau mai putin, dar...sunt sigura ca toate sau majoritatea creatiilor mele pe care le voi posta vor fi catalogate \"atelier\". Nu va chinuiti sa ma intelegeti, oricum nu veti reusi...Oricum o sa le postez cu o si mai mare inversunare.
Va rog sa ma scuzati ca va rapesc din timp pentru a-mi \"verifica\" aberatiile.

Si daca le spunem direct pe nume nu inseamna ca le intinam intelesul? - a se citi fara semnul intrebarii

Daca \"nu mi-as vedea lungul nasului\", cum s-ar spune, as pune intrebarea: aveti o problema cu termenul \"nemarginire\" sau cu acela de \"necunoscut\" ?
Expresii ultrauzate \"necunoscutul este nemarginirea\" da, sunt de acord, dar poezia mea spune asa: necunoscutul este nemarginirea ce se intinde dincolo de NOI.Deci poezia mea se refera la alt necunoscut decat acela pe care il intelegeti si il stiti.
De ce oare sensul cuvintelor nu se mai patrunde? Eu consider ca realizarea poetica trebuie sa dea putere sensului unui cuvant, nu sa fie o insiruire haotic-frapanta de cuvinte practic fara legatura, precum multe din cele acceptate pe acest site.Asa as \"face\" o mie de texte.Chiar as putea (am studiat stiinte tehnico medicale si pot scrie despre oase, scheleti, carne si alte secretii ... de exemplu, cum am vazut in textele de succes).
Normal ca nemarginirea si necunoscutul sunt banalitati, dar ele constientizate ce devin? Sunt putini insa cei capabili...de constientizare, sa recunostem.La fel de banal este pragul peste care trecem in fiecare zi, dar cati dintre noi il mai baga in seama?
Dar sa revin...
Poezie...contemplare... Poezie = contemplare, pentru mine cel putin.Altfel ce rost are poezia? Sa ne complice viata pentru a inventa ceva? De asta se ocupa oamenii de stiinta.
Poetul in conceptia mea (si nu am pretentia ca sunt eu acela) stie intotdeauna.El nu bajbaie sa inteleaga lumea,poate uneori se preface, dar el o stie si o descrie dupa cum o vede.Ce rost ar avea s-o inventeze? Ar rezulta ceva fals si fara incarcatura si care nu ar transmite nimic.
Poate ca si acest aspect \"nu transmite nimic\" este intentionat lucrat, v-ati gandit? Textul mie imi suna sec, dar chiar asta am vrut. Deci transmite ceva sec, fara viata ca necunoscutul insusi, ca infinitul , deci eu cred ca am reusit mai mult decat ceea ce in aparenta ar fi stangacie.
Mie imi place sa ajung la esenta,conceptele in stare pura sunt banale intr-adevar, dar pana au ajuns la ele cate generatii de fiosofi s-au perindat prin lume? Si daca le spunem direct pe nume nu inseamna ca le intinam intelesul?Poate ca trebuie redescoperite.
Cu stima,
Claudie

Cu tot respectul pentru editorii acestui site,inainte de a clasifica un text aveti macar decenta de a citi si printre randuri si printre strofe (sau nu mai sunt la moda)nu doar sa apreciati forma nedefinita pe care ar \"trebui\" sa o aiba textul.Poate de fapt e vorba despre indelungata mea inactivitate pe site, dar daca nu e asa vreau un sfat constructiv.

mâna destinului e calda uneori
când întunericul îl risipește
printre degete,
ne acoperă ochii
și ne arată viața în alta lumină
ne arată iubirea?
oare ne minte,
acoperind ura?

Mi-a placut (poezia ta) dar ... imi lasa un gust amar.Le-am citit si pe celelalte postate pe 01.07.Mesajul lor e cam dureros, dar e din cruda realitate.De ce sunt aproape toate la atelier?Ma intreb ca o muritoare de rand.

Am citit si m-am regasit in anumite aspecte.
Am realizat ca nu sunt singura care a trecut prin asta.Urasc spitalele, doctorii, mirosul de moarte.A fost demult pentru mine prin 1999 si apoi prin 2001,apoi anul trecut,dar mi-a ramas \"piticul pe creier\".De atunci am inceput sa cred in unele minuni, pana cand nu stiu,pana cand se vor termina...nu vreau sa ma gandesc!
Citind mi-am zis: de ce atata suferinta pe lume?Doar asa putem scoate din noi ce-i mai bun? Suferind?

Frica de durere?
Oricum durerea se cuibărește singură în sufletul supus îndoielilor, in sufletul descurajat.Trebuie hotarâre de a spune și a face : așa cum VREAU.POT, VOI FACE,VOI EXISTA.
Ideea e că biblia a fost scrisă pentru atunci.Noi trebuie să scriem una pentru zilele noastre.Intr-o anumită măsură medicina învie oameni dar din pacate omorandu-i pe altii.
Și nebunia? De ce e nebunesc să faci ce vrei?
Când să se facă lumină s-a zis și lumină a fost! In asta eu cred.
Deci creatorul s-ar putea să fi fost neînfricat și nebun.
Iar noi copiii lui.
Nu nebunie ne trebuie pentru a desființa durerea , se numește detașare, dar părerea mea că asta e un fel de absență, intr-adevar aproape nebunească.

Dezolant! În care închisoare?
Fiecare are celula lui cu gratii mai mult sau mai puțin vizibile.
Mai mult sau mai puțin în funcție de garanția succesului, libertatea de a alege o simt ca pe o constrâgere de a-ți asuma de bună voie rezultatul, viitorul.
Poate nu știu ce vorbesc.
Sunt liberă când scriu, cu adevărat liberă!
Tot respectul pentru cititorii mei.

Citeam poezia ta și am avut un gând printre multe altele pline de speranță - ce n-aș da ca oamenii să merite să-și citească gândurile!
\"descifrăm destinul separat, tu și eu,
năzuind, indiscutabil, împlinirea…\" - asta mie îmi dă forța de a merge mai departe.

\"toți mai greșim interpretările uneori,
important e să știm… când te iubesc…\" - asta cred că știm toți in sufletul nostru și atunci atingem purul adevăr,unicul de fapt, dar de multe ori ne temem de puterea lui.
Iar am vorbit mult.Numai bine, o sa mai trec!

Si mie mi se pare putin greoaie, dar...orice ecuatie e asa. In plus sunt simboluri din stiinta acolo,la asta m-am gandit, poate crede cineva ca e pleonasm daca am zis raza de lumina alba? Nu cred,e vorba de lumina alba compusa din 7 culori.Daca era lumina rosie era de la felinar... ca sa nu zic altceva.
Daca se vrea imbunatatirea creatiei macar sa stiu ce lipseste desi nu cred ca exista reteta pentru creatie.

Nici un comentariu ? Pacat !!!

Unde scrie diferenta intre personale si poezie? De fapt ceva personal e personal oricat de slab ar fi. Mai ales ca si starea de spirit suspendata in timp,o stare a unei constiinte evazive care nu te lasa decat cu gura cascata, adica starea de tampenie pe care o avem toti la un moment dat e OK.Si poezia mea personala asta exprima, dar ...slab nu?Un sfat poate imi dai.

Mda...dreptunghi...geometrie zici...Geometria pentru mine e tot poezie.Apropo,metaforic vorbind, tu ce note aveai la geometrie?O insiruire \"banala\" de propozitii sau o insiruire de propozitii \"banale\"?Dar daca propozitiile insiruite banal nu sunt in sine banale? Incearca sa citesti dincolo de cuvinte, nu asta e ideea?Cele mai simple cuvinte legate prin semne de punctuatie dau nastere unor comunicari cu sens.Propozitiile se numesc propozitii atunci cand cuvintele sunt legate prin semne de punctuatie.Ca linia dreapta care leaga prin definitie,doua puncte.Si de aici pana la poezie nu e decat o virgula sau un punct sau punctele de suspensie...Tu ce preferi? Si ce-i rau in perfectiunea formelor ... geometrice? Dar, tot e bun ca stiu sa leg niste propozitii spre deosebire de ... unii sau altii...(metaforic vorbind} nu e cazul tau.Mai treci prin pagina mea (oare semnul exclamarii sau al intrebarii ar trebui aici ? )

Va zbura ...poate nu de la inceput, dar cu siguranta va invata sa-si implineasca destinul...E frumoasa joaca de-a Dumnezeu.

Am modificat putin ... sau poate putin mai mult ca sens...
Oare \"normalitate cronica\" e o nuantare pentru termenul banalitate? Sper sa fie ok!Astept pareri.Multumesc!

Da ... e o stare de spirit cu care ma confrunt si eu in ultimul timp si anume \"Chiar am ceva sa-ti spun!\".Poate se confrunta cu asta multi altii care nu stiu sau nu au curajul sa o transpuna in cuvinte atat de expresiv.
Mi-a placut asta cu \"prostia ta e legala?\" ...si cu zodia
\"noaptea mintii\".