Cum l-a râvnit ecuația

Dacă nu am crezut Nu înseamnă că nu există, Undeva în noi trebuie să fie lumina Ne apropie și ne desparte o linie Un cerc vicios, un punct de origine, Imaginea, viața, moartea sau realitatea. Nu înseamnă că ziua e mereu mohorâtă, Că totul e uitat, pierdut, Coordonatele abandonate, dezolate. Nu am crezut, Eu vreau să știu că totul e concret, Poate că am pierdut Fără măcar,să fi știut ce-am căutat Și poate că n-am vrut, cu încăpățânare Să înțeleg de la-nceput! Totul e-un joc cifrat, iubesc dansul prin foc... Greu de crezut,nicicând n-aș recunoaște, Se pare că am greșit un sens, direcția, Sunt uneori un vector - știi?- Rătăcit în tăcutul necunoscut… Dar acum când am găsit, Uimită eu când șterg oglinda Și văd lumina în ochii tăi Cum îmi doresc să fi crezut De la-nceput ! Fiindcă-aș fi avut măcar O certitudine, numai a mea, O rază de lumină albă Să deseneze-n noaptea grea conturul, Așa cum l-a râvnit ecuația...