Eclipsă de imaginație?

Aș vrea să spun în primul rând, Facil și trist e primul vers Și soarele oprit din mers Uimit a stat … Pe o fâșie de albastru. E complicat de înțeles? M-am pregătit de demolat, Sau desființat, Din mii de rime…am ales. Uitându-mă în depărtare Pe cer un astru ! Eu văd un soare Cu S mare. O floare … culoare! Petalele se risipesc, Iar gândurile nu-mi vorbesc. Mă duc, mă duc, Să mă-odihnesc ! Îmi iau concediu deci Tacit sau nu și incomod, Capul plecat, jos pălăria! Și spun merci pentru un sfat Atât de bine-argumentat. În clasa-a șasea eu am stat În prima bancă mai mereu Și nu e falsă modestie E doar un petec de hârtie Și-o pată mare de cerneală,părerea mea. Știu, cărțile din cărți se fac, Dar cine-a zis-o a știut Că sâmburele îngropat Chiar și-n deșert la început E unic, totuși pe Pământ? Atât de natural e totul, De ce-aș vrea eu să mă complic Să folosesc mii de cuvinte Pentru a transforma o floare, Un cer, un soare, o petală În contemplare Cu C mare? Aș continua la nesfârșit, Dar parcă-i serverul oprit Întâmplător,de prea mult text Și prea mulți ochi nedumeriți În jurul meu Pun oare punct?