O lacrimă
Îmi este dor Și-am obosit Iubind, dorind… Îmi este dor De tine, de atunci, De mine, de atunci, Îmi este dor De noi de-atunci… Și-aș vrea să strig Și-aș vrea să chem Acele clipe care
Cum l-a râvnit ecuația
Dacă nu am crezut Nu înseamnă că nu există, Undeva în noi trebuie să fie lumina Ne apropie și ne desparte o linie Un cerc vicios, un punct de origine, Imaginea, viața, moartea sau
Visele vor ști
Poate că te-am pierdut De tot, in galaxie. Poate că nu te voi vedea Nicicând de mâine. Poate că nu voi ști Nimic de tine. Poate, la noapte Voi vedea pe cer steaua ta Lângă lacrima
Prin noapte
Mă ascund în noapte, Nu mai știu nici un sens de urmat… Visele mele s-au înecat în trecut, Le-am uitat. Prin noapte nu mai aud acele șoapte, Prin noapte mai caut, mai strig Și mai cred că te
Eclipsă de imaginație?
Aș vrea să spun în primul rând, Facil și trist e primul vers Și soarele oprit din mers Uimit a stat … Pe o fâșie de albastru. E complicat de înțeles? M-am pregătit de demolat, Sau
