de cum intru în bar maria să-mi zică "ai primit
o scrisoare aici la noi" și eu să mă mir și s-o întreb
"păi cum așa? cine putea să-mi trimită mie scrisoare?"
iar maria să zică "ai primit o
tic tac tic tic tac
tac tac tic tic tac
bătea bătea bătea
i ni i ni ini ma mea
bă tea tea bă tea bă
de la de la de la iar bă
și iar și iar tic tac tic tac
pâ nă mi-a pus mi mi a pus capac
i
m-a lovit o dorință apăsătoare de-a mă face poet
auzisem că poeții sunt nebuni iar nebunia
începe de la depresie și-am închis ochii
apa curgea în continuare din robinet
pentru o fracțiune de
”dați-mi și mie un vis vă rog domnu' dați-mi și mie un vis
măcar cu un accident de mașină sau o despărțire
să vă trăiască familia dați-mi și mie un vis” îmi zicea
un țigănuș care cerșea pe
într-o zi mi-am dat seama că distanța
dintre două puncte este opusă forței
de atracție dintre ele așa că am plecat
la capătul pământului să aflu cum este
viața fără atracția dintre noi și-am
în tren cu gândul să mă așez la geam
(îmi mușcam buzele-n somn cu sălbăticie)
să scriu un monolog după peisajul ce-mi trecea
prin fața ochilor ca viața prin mintea unui muribund
(vorbeam la
odată roxana a rămas să se mai joace într-un vis
celelalte vise se uitau obosite pe fereastră la ea
cum încerca să smulgă niște flori cu părul
visul în care părinții ei nu sunt adevărați
făcuse
este un cerc prin care trece o line întreruptă
plutește în interiorul cutiei de carton
unul din colțurile cutiei are o gaură dreptunghiulară
în fiecare zi la aceeași oră o rază de soare
intră și
Cântă copile asurzitor printre stele
lumea ta complexă ca o păpădie
inocența vuiește prin visele mele
venită din inima ta ca dintr-o galaxie
astupă-mi ochii cu mânuțele tale
pure ca niște
în oglinda din tavan umbra omului din oglindă
flutură ca o eșarfă ridicată de vânt
paturile se transformă într-o apă în care
ne scufundăm pe rând cu ochii închiși
și ajungem în camerele altei
am nevoie de un dezastru de proporții
să-mi ațâțe cele mai adânci frici cele mai grele regrete
să mă aducă în stare de alertă maximă
cerul să tremure și să alerg în cercul pe care
mintea mea îl
cu dantelă de mătase dansează pe zidul
care tremură și-și dă jos tencuiala
ca o femeie care abia și-a găsit destinul
dansează pe-o melodie ce-mi alină mahmureala
"când scriu boala mea e ca o vioară care plânge
pe malul unui râu unde păsările vin să asculte
ca un monstru blând care își apleacă fruntea să fie mângâiat
când nu scriu boala devine un coșmar
și
când ne-am cunoscut erai așa de mică
încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri
într-o seară mi-am înfipt cuțitul în picior
mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat
ai crescut brusc
"vei rămâne singur și gol într-o cameră
friguroasă cu pereții uzi fără lumină fără mâncare
vei realiza că puținul pe care îl aveai
era destul
vei plânge după oamenii de care acum îți
vine să
iuliei că e frumoasă ar înțelege că vreau ceva de la ea
și s-ar duce pe furiș să se uite în oglindă
apoi ar fi convinsă că vreau ceva de la ea
"ești frumos" îmi va zice ca să mă testeze
iar eu mă
temerile mele sunt infinite și reciclabile
exact cum mi-ai răspuns atunci când
când îți spuneam la telefon că mă vindecasem
dacă vrei cu adevărat să te vindeci
deși să fim serioși nu te vei
în curte durerea te face să uiți că ești singur în întuneric
printre demonii care așteaptă la colțuri
"ar fi mai bine să ne despărțim acum decât
să ne dăm în cap peste câțiva ani rămânem
"sunt ca un copil singur care plânge" mi-a zis dumnezeu
cei cincizeci de chinezi care stăteau în spatele meu s-au mirat
"lumea nu mă înțelege așa cum sunt" cred că a mai zis
nu auzisem bine
spune că iulia mă iubește cât să se spargă o conductă
și puțin câte puțin să se umple bucătăria
apa să ajungă și în celelalte camere apoi
pe scările blocului până în celălalt cartier
mașinile să
1.
nu ești altceva decât ceea ce te-ai născut îmi zice infirmiera și trântește ușa
2.
de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a
mă consider poet deși scriu câte două poezii pe zi
uneori chiar trei-patru sunt mai cu seamă cititor
ochișorii îmi obosesc repede și nu înțeleg
sensul cuvintelor complicate cum nu