Ciupureanu Dan

de cum intru în bar maria să-mi zică "ai primit o scrisoare aici la noi" și eu să mă mir și s-o întreb "păi cum așa? cine putea să-mi trimită mie scrisoare?" iar maria să zică "ai primit o

tic tac tic tic tac tac tac tic tic tac bătea bătea bătea i ni i ni ini ma mea bă tea tea bă tea bă de la de la de la iar bă și iar și iar tic tac tic tac pâ nă mi-a pus mi mi a pus capac i

m-a lovit o dorință apăsătoare de-a mă face poet auzisem că poeții sunt nebuni iar nebunia începe de la depresie și-am închis ochii apa curgea în continuare din robinet pentru o fracțiune de

”dați-mi și mie un vis vă rog domnu' dați-mi și mie un vis măcar cu un accident de mașină sau o despărțire să vă trăiască familia dați-mi și mie un vis” îmi zicea un țigănuș care cerșea pe

când îți puneam muzică la telefon iar maică-ta ne asculta la celălalt telefon și fredona încet?

într-o zi mi-am dat seama că distanța dintre două puncte este opusă forței de atracție dintre ele așa că am plecat la capătul pământului să aflu cum este viața fără atracția dintre noi și-am

în tren cu gândul să mă așez la geam (îmi mușcam buzele-n somn cu sălbăticie) să scriu un monolog după peisajul ce-mi trecea prin fața ochilor ca viața prin mintea unui muribund (vorbeam la

în jurul unui pom să se prindă dar nu reușea pentru că de fiecare dată era cu un pas înaintea ei

odată roxana a rămas să se mai joace într-un vis celelalte vise se uitau obosite pe fereastră la ea cum încerca să smulgă niște flori cu părul visul în care părinții ei nu sunt adevărați făcuse

este un cerc prin care trece o line întreruptă plutește în interiorul cutiei de carton unul din colțurile cutiei are o gaură dreptunghiulară în fiecare zi la aceeași oră o rază de soare intră și

Cântă copile asurzitor printre stele lumea ta complexă ca o păpădie inocența vuiește prin visele mele venită din inima ta ca dintr-o galaxie astupă-mi ochii cu mânuțele tale pure ca niște

în oglinda din tavan umbra omului din oglindă flutură ca o eșarfă ridicată de vânt paturile se transformă într-o apă în care ne scufundăm pe rând cu ochii închiși și ajungem în camerele altei

am nevoie de un dezastru de proporții să-mi ațâțe cele mai adânci frici cele mai grele regrete să mă aducă în stare de alertă maximă cerul să tremure și să alerg în cercul pe care mintea mea îl

cu dantelă de mătase dansează pe zidul care tremură și-și dă jos tencuiala ca o femeie care abia și-a găsit destinul dansează pe-o melodie ce-mi alină mahmureala

"când scriu boala mea e ca o vioară care plânge pe malul unui râu unde păsările vin să asculte ca un monstru blând care își apleacă fruntea să fie mângâiat când nu scriu boala devine un coșmar și

când ne-am cunoscut erai așa de mică încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri într-o seară mi-am înfipt cuțitul în picior mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat ai crescut brusc

"vei rămâne singur și gol într-o cameră friguroasă cu pereții uzi fără lumină fără mâncare vei realiza că puținul pe care îl aveai era destul vei plânge după oamenii de care acum îți vine să

iuliei că e frumoasă ar înțelege că vreau ceva de la ea și s-ar duce pe furiș să se uite în oglindă apoi ar fi convinsă că vreau ceva de la ea "ești frumos" îmi va zice ca să mă testeze iar eu mă

în curte durerea te face să uiți că ești singur în întuneric printre demonii care așteaptă la colțuri "ar fi mai bine să ne despărțim acum decât să ne dăm în cap peste câțiva ani rămânem

"sunt ca un copil singur care plânge" mi-a zis dumnezeu cei cincizeci de chinezi care stăteau în spatele meu s-au mirat "lumea nu mă înțelege așa cum sunt" cred că a mai zis nu auzisem bine

spune că iulia mă iubește cât să se spargă o conductă și puțin câte puțin să se umple bucătăria apa să ajungă și în celelalte camere apoi pe scările blocului până în celălalt cartier mașinile să

1. nu ești altceva decât ceea ce te-ai născut îmi zice infirmiera și trântește ușa 2. de câteva zile nu mai am starea de vinovăție pe care o aveam tot timpul sevrajul lipsei de alcool a

mă consider poet deși scriu câte două poezii pe zi uneori chiar trei-patru sunt mai cu seamă cititor ochișorii îmi obosesc repede și nu înțeleg sensul cuvintelor complicate cum nu