unde rămăsesem

"sunt ca un copil singur care plânge" mi-a zis dumnezeu

cei cincizeci de chinezi care stăteau în spatele meu s-au mirat

"lumea nu mă înțelege așa cum sunt" cred că a mai zis

nu auzisem bine chinezii mă îmbrânciseră

am dat drumul la piranha din buzunar și au mâncat câțiva

restul chinezilor fugeau mirându-se pe străduțele înguste

"unde rămăsesem" m-a întrebat dumnezeu începuse să plouă

(Când am noroc și Dumnezeu nu se plânge la mine, mă plimb pe malul Senei sau stau la terasă și beau cafea.)