Toamnă de neuitat.
Au înflorit toamna.
Petale,craci și mere,
Coadele tale blonde,
Graurii care erau în vârf de cireș,
Toate pleacă spre infinit,
Spre țările mai calde
Din noi...Unde!
De câte
Ploaie.
Scena e udă.
Cîteva plante de porumb,
Cerul e gri.
Cafeaua.
Bricheta.
Arborii-nuc.
Plouă, nu, stă.
Peste drum, farmacia , cu multe elemente.
Eu, privesc,
Decorul e perfect
Noapte,nu mai am chef,
Televizorul,
Telefonul pe Iumor,
Ce paradox,e neverosimil,
Caci e noapte de toamnă târzie,
Să nu scoți un câine afară.
Toamnă,toamnă,toamnă,
Lac și loc de fină
Zi de vară. Soarele mișună.
Peste noi...Cerul era senin.În curbele mîini un vis,un gînd.Ca Eu.Credeam.Picioarele m-i se mișcă repede.Să ajung cerul î-mi spun.Degeaba cerul era sus,sus.M-am refugiat
Floricele de zărnucă pe șesuri.Calul e mort,ca toți caii,de frig de răçeală.Nu mai este loc pentru cai,e înghesuială.Corbul,ba nu șoimul zboară...Ca păsările toamna,deși nu e migrator.În mare exista
Copaci, meri.
Un pițigoi.
Un vierme.
Doi pițigoi.
Drumul șerpuind prin dealul acesta.
O tufă.
Un cal în depărtare.
Lanțul cu care a fost legat ceva, un animal.
Ranga.
Mirosul
Furtună.
Fier.
Fulger.
Câteva păsări oarbe.
Căutări pierdute.
Primăvară.
Flori.
Mov.
O frunnză mare.
Un fluviu.
Noapte.
Septembrie.
Ploi.
Un pește încurcat în plasă.
Câteva
Noapte
Noapte de vis, ,
Am sculptat o limbă de șopîrlă,
Se poate așa?
Tu ești o metaforă,
Voi
Noi
Adică numai eu.
Adevărul e că sîntem niște împușcați la barul ăsta,
Tu poeta
Mijlocul unui pom,sau de coronă de copac,
Un cuib de turturea,s-au de porumbel sălbatic.
Mi-am luat ochii din miezul frunzelor...
Ochii mei relativ verzi.
Fierbe oala cu sarmale,o oală cu capacul
Fugă prin flori de toamnă.
De trei ori.
O dată,a doua ud de rugină.
A treia vesel.
Ochii mei doar ochii mei.
Ochii mei ai tuturor.
Privesc o frunză.
E galbenă.
Privesc ca în cosmos.
Nimic
Eu nu pot dacă nu mă plimb,
Plimbare,plimbare,care de Pădure ține.
E verticală Pădurea cu tot ce ține de
Ea,drumuri de Pădure,păsări și izvoare,
Mușchi,ciuperci,gângănii,lăstărișuri,
Fagi
Pic,pic,picură ploaia.Cerul e cald.Muște.
Umezeală .O, ce vară!În șanț un cîine mort.Pute,e un hoi.Miros de la flori.
Abur moale.Moale.Eu,doar eu ,mă plimbam
prin decorul superb..Mă plimb.Ploaia
Totul este atît de rar peste noi
Vin ploile din păduri
Clopotele sună peste o zi de iarnă ploioasă
Cerul se deschide și curg ropote de ploaie
Este bine pentru viitoarele plante.
Sîntem doi,doi
Casele de foc.În mijlocul nopți un cîrd de muște.Pișcături de muște un vis.Trec mașini invizibile prin ceas.Ochii se fac de argint Eu o întrebare.Visul o vrere a mea aș vrea să visez.Și visez ,visez
Nopți de catifea.
Lichid de stele.
Peste geam.
Mă cristalizez.
Privesc.
Luna pare mai mare,mare,mare.
Praful pare un munte.
Stau.
Crizantemele, junglă.
O coajă de ou.
O navă
Noapte de septembrie.
Cer plumburiu.
Lună.
Ieslea stelelor.
O vad doar eu.
Sânt singurul.
Sânt singur?
Privesc în jur.
Nimic.
Sus.
În livezi.
Gol.
Gol.
Am privit sus?
Nu-i
Seară,
Un om,
Un bacs de pește congelat
Marea nordului, rece,
Eu , cu un cidru în mînă
Sudoarea rece avictemelor mării,
Tu, cu un trandafir ,
Eu într-o mașină bună,
Porumb pe jos
Bruma se pune pe tufișuri.
Cine poate să o vadă?
Un gutui,o zărnucă,o nucă.
Gîștele pleacă noaptea.
Scot niște sunete...
Le privesc de fiecare data.
Le aud noaptea cum trec.
Mă simpt
Prin ploaie,
Plecam la Pol.
Unde ești tu timp pierdut,
Te-am pierdut?
Mișca ceva în America,
O bere, ha, ha, ha.
Staționez.
Ochiul e limpede,
Tu trecatorule,
Unde mergi?
La
Noapte.
Stele cad.
Adevăr.
Nu mai sânt...
Ca altădată.
Câteva ore în plus.
Câteva fără să le mai știu.
Pribeag prin Univers.
Câteva frunze.
Pași mei prin toamnă.
Trandafiri.
Tufe
Ce timp.
Plouă.
O părere.
Luna nu se arată.
Ninge.
Plouă.
Doi lei parcă stau in ploaie.
Eu acum mă plimb.
Închid ochii.
Cald.
Aburi.
Nu gîndesc.
Doar mă simpt.
Simpt.
Ca o spirală
Lună peste tot.
Plaiul este acoperit de o Lună galbenă.
Am mers alene prin pădurea de gorun
Unduind mersul.
Cerul era copt am ajuns la un copac mare
Pomul vieți.
Ochi mei priveau
CV