Poezie
I
Plooaie
1 min lectură·
Mediu
Totul este atît de rar peste noi
Vin ploile din păduri
Clopotele sună peste o zi de iarnă ploioasă
Cerul se deschide și curg ropote de ploaie
Este bine pentru viitoarele plante.
Sîntem doi,doi monștri ai iubirii
Peste noi curge lavă încinsă
Se evaporă ploaia
Noi sîntem doi urși cu păr și labe
Noi mîncăm că să ne hrănim
Noi ne jucăm în zăpadă
Sîntem doi pui.
Ce frumos e totul
Ne hrănim,ne jucăm,ne iubim.
Pentru blana noastră ploaia e o joacă
Frigul ceva ce nu ne poate face sloi.
Ne ascundem în noi unul în altul
Călduți la focul iubirii.
Cerul e pasul nostru spre fericire.
De iarnă ploioasă.
Ce ușor!
Ne iubim.
S
P
001222
0