Poezie

Toamna

Coade blonde

1 min lectură·9 noiembrie 2017

Mediu

Toamnă de neuitat.

Au înflorit toamna.

Petale,craci și mere,

Coadele tale blonde,

Graurii care erau în vârf de cireș,

Toate pleacă spre infinit,

Spre țările mai calde

Din noi...Unde!

De câte ori mă uit la fântână,

Unde parcă speli ceva,

Mă cuprinde o bucurie,

Dar și o frică

Că o să pierd.

Ești tristă?Ești tu tristă?

Mă cauți tu?

Mă plimb ades pe deal,

Nuci mă înconjoară,

Și-mi pare că am uitat ceva,

Undeva,pe tine chiar.

E amorul ascuns în creier,

Care dă semne că se simte străin

Sînt rece?Sînt rece eu?

Care mă plimb?

Sau e o iluzie?

Vreau să fug într-o viață mai importantă

Unde,amor fiind,nu ești tu?

Pleacă păsările,zbor și eu

Poate spre un ideal.

Nu ești și tu acolo,

Ceva din mine știe.

Mă fac de fier de fontă,

Dar nu mă pot abține.

Adio,coade blonde...

A-D-I-O...

001.248

ciprian vaida. “Toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-vaida-0040372/poezie/14116128/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.