Ciprian Emanuel

Mirări te apasă craiasă De semeni mirări totodat Cu albul zăpezii brodat Acoperi tristețea rămasă Te scaldă blajinul destin Cu lacrimi iscate-n fântâni Deasupra-ți cereștii stăpâni Te plouă

Parfumul pielii tale tace Subit,perfid,amorezat De legămîntul blestemat Închis în trista-i carapace Zărit-am lungi inele sumbre De-a valma rătăcite-n palmă Colectionand ranite

Pașii tai dezleagă ape Te cunună în zăpezi Ca în inimi să încapa Ale dragostei dovezi Ochii tai zâmbind a zi Într-un fel nemărginit Peste graiuri argintii Către visul împlinit Dansul tău

Știi tu,tăcerile ne sfarmă în bucate Cu fiecare gând ascuns de neputință Rabdarea-și cere parcă ultima sentință Desupra cartilor ,de noi perfid jucate Plâng gandurile rupte-n aparență Haina

Vis de zi pierdut in noapte Te îneci sclipind sub perne Ochii tai pășesc in șoapte Semănând iubiri materne Cânt de dragoste furată Mai aprinsă ca-n vederi Te-am simtit întâia dată Ca un

Ei aici, nici n-ai idee Câte ar fi de înșirat S-a tot scris despre femeie Nimeni nu a terminat Cum vorbeam mai pe alocuri Cu așa umor sinistru Creatura de pe tocuri S-a nascut astazi

Aici nu, nu mai e casă Stă bezna ascunsă-n priviri Iluzia tinerilor miri Pe umaru-mi cald greu apasă Aici răstignită e o foame Cu setea alături veghind Tabloul de nuntă ochind Scăzându-mă

Noapte e iar Scăpătând pe alocuri Cum tresari, cu tresar Sub geamăt de tocuri Chiar de-mi vine să stau O duminică-n plus Dar de unde s-o iau Astăzi ești,mâine nu-s Da ,e noapte

Nu,n-am obosit Fericirea exista Există cinstit În oameni și ființe Se nasc năzuințe De mai sunt credințe Nu,n-am obosit Eu încă mai sper Fericirea există Rămâne s-o cer Nu,n-am

Cum a aparut barbatul Greu de spus cu aproximare Cred că însuși Creatorul Se întreabă cu mirare Să fi fost necesitate Sau o simplă farsă tristă Poate doar comoditate Ce e cert e că

Lecție de umor Cum stătea așa distrată Lângă plopii fără dânsul Cu accent de avocată Se certa cu înseși plânsul O fi fără de motive Să tot fiu a nimănui Ori sunt doamnele naive Ori eu

Nu-mi spune că azi se ascunde Această trăire, de noi Când simpli și goi Păcatul stă să inunde Nu-mi cere mărunt, adevarul Ți-l dau intregit de substanță Chiar de divina instanța Acuză de

Tu floare de mai Aprins vioriu Ce bine ședeai Ascunsă-n pustiu Tu zâmbet rămas Copil diafan De lume retras De sine orfan Tu magic simbol A lumei iertari Atât de frivol Te-neci în

Anii cei de până ieri Tremur adunat-au ,duși Așteptându-mi să mă ceri După aste triste uși Cum visat-am împăcarea Cerului străpuns de soare Din văzduhuri departarea Lângă tine-ți o

Cum rasai așa tardiv În culori târzii de toamnă Ca să-mi ceri pe veci motiv Să te cer,frumoasă doamnă Cum aprinzi din lacrimi ,focuri Peste noi,frumoasă ființă Pretutindeni, pe alocuri Cum

Știu Ești refugiul meu târziu Gara ultimei romanțe Știi Că incepem a iubii Năpădiți de cutezanțe Vreau În duet târziu să stau In același sens de drum Vrei Rugă peste anii mei Ca-n păcatul

Mi te-am învațăt zburând Peste a inimelor soartă Tu furatu-mi acest gând Când mi te-ai oprit in poartă Învățatu-mi pe din taină Așteptarea să ți-o strig Să-mi croiești distinsă haină Vremuri

Undeva Undeva acele vise S-au oprit din înălțare Iară cel ce le zidise Împietrise de răbdare Undeva acele glasuri Au lăsat urme în stâncă Ca bătaia cea din ceasuri Astăzi să trăiască,

Prea frumoasă De simt cumva, aș spune oricui Copacul iubirii cu ramura lui Cu perle-n coroane,năvalnice toane Din ochii-ți cristale,când pline,când goale De simt cumva, te strig în

Aș fi vrut Să descifrăm această stare Aceleași fel de-a ține mersul Deasupra ceții din mirare Din dedesubturi, universul Din loc în loc, credința mută Naive zâmbete legate Deasupra-ți

Și dacă Și dacă-n nori te-ai risipit Cu doru-ți deopotriva Aflatu-mi vantul infinit Purtîndu-te-n derivă Și dacă vii spre înserat Străină de păcate În gându-mi te-am înstrăinat Visând să

Revedere Nu,n-am să-ți spun la revedere Nici lacrimat nu am să-ți fiu Chiar de e ultima ședere Am să renasc într-un târziu Cu tine gânduri se vor duce Intr-un abis al nimănui Bătuți de

Tu află ca îmi ești mireasmă, Și mi-ești enigmă câteodat' Chiar de ma simt însingurat Simt bănuiala ta în preajmă. Tu află dorurile toate, Curgând asemenea plăcerii Ești judecata

Hai, hai, spre tărîmul cel promis Spre miracol, spre minune Hai, hai, spune-mi ce-am uitat de zis Umple-mă de înțelepciune Hai, hai, hai să curățăm prezentul Lumea de tristeți amare Hai,hai,