De la Cioran Emil cetire :
Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în fața neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeți.
Spre vis
Hai întoarce-te, privește
Lumea ochii a deschis
Cu privirea-ți urmărește
Cum născut-am acest vis
Cum se leagănă pădurea
Prinsă-n vânturi de zăpezi
Cerând lacrimă securea
A
Crunta nebunie, sălaș al viselor trezite-n noapte
Un dulce sentiment de feerie, si tot atatea fermecate șoapte
Un zumzet in tacerea vietii, un gand fugit spre ratacire
O ploaie inaintea cetii,