Ciprian Ciuciu

da într-adevăr născutul e pentru femei. la fel ca Nichita, ai luat o bucată de piatră nici pe departe un cub. ai sărutat-o pe fiecare parte cu fiecare lacrimă, cu fiecare

Aaaaaaaaha! Știam! hahaha, Doamne, Doamne... și dacă vă mai spun odată că știam... ajută la ceva? să-i spunem ironia sorții? o dorință mi-am exprimat și eu azi-noapte! să am un text

O singură doleanță... Dacă e să fie trimise, Și ajung acolo unde ajung Și vorba-vine... se șlefuiesc de unul de altul Și la urma umrei de mine... Unde sunt unul și altul? Dacă puștii ăștia

Avem nenorocul de-a fi conștienți. De o realitate iminentă. Mai grav, avem deasemena ghinionul de-a vrea să știm cât mai multe despre această realitate iminentă. Și întrebăm. Ne întrebăm. Ne

Trebuie să recunosc că le plăcea… se vedea în ochii lor bucuria asta imensă, caracteristică mulțimilor de la circ… era atât de interesant… și vai, vai, vai ce mai râdeau… Unii pe sub mustață, alții

De multe ori te găsești la o masă de lemn, într-un local, sau club, cum crezi tu că sună mai bine, cu o sticlă de bere lângă tine, poate un pahar, asta în cazul în care ești genul de persoană care

Adică ce? Tocmai veneam de la circ. M-au supărat circarii. Sunt selectivi. Le place să creadă că pot decide ei cine să fie amuzat și cine nu. Eu vroiam să fiu amuzat. Așa că am mers la spectacolul

Prietenul meu are tendința să exagereze uneori. Face lucuri mărunte pe care le transformă în tragedii de proporții inimaginabile. Așa că de data asta mi-am propus să îl înregistrez. Să pot să

Eram mici. Ea era deja mare. Dar poate nu eram suficient de mici și ea suficient de mare să n-o iubim. De fiecare dată când mergeam la ea, eu și sora mea, treceam prin parc. Știam că nu e bine

Și la un moment dat am ieșit afară. Să mă plimb. Era frumos afară, aer curat și un soare calm, absent, dar suficient de prezent încât să te bucuri de el. Nu era multă lume afară. Probabil aveau

“O clipă te deranjez doar. Sper că poți să mă asculți câteva minute. E important pentru mine…. Mi-am permis totuși să scriu câteva cuvinte, pentru că în cazul de față nu cred că ar fi ușor de

Apare o goangă. Mă uit la ea. Se uită la mine. Îi place. Și mie îmi place, recunosc. Ne uităm unul la altul, ca și cum nu ar mai fi nimic în încăpere, nimeni. Chiar e nimic. E neagră. Mi se pare

Gretoasa lume… lumea asta in care ne complacem, ca daca as spune ca traim, m-as contrazice de unul singur… Urata lume avem… in ansamblu… Lumea pe care am ajuns sa o cunosc mai mult sau mai putin, in

Cate vieti ii trebuie unui om pana s-ajunga sa fie om? Cate zambete ii trebuie unei lacrimi pana s-ajunga sa ude-un obraz? Cate imbratisari ii trebuie unui copil pana s-ajunga sa creada in

Unde e emotia de care avem nevoie atat de mult? Unde sunt lacrimile ce ne fac oameni si zambetele ce ne desavarsesc? Unde sunt copiii ce alearga dupa porumbei doar de dragul de-a se juca? Unde