Mai vreau scări și soare cu tine
o treaptă, două, trei în definitiv le-am luat pe toate la rând și niciuna nu a putut să ne spună nu ! am luat o fracțiune și am crescut-o împreună de dragul intangibilului tu i-ai cântat eu
Pe-un portativ de august
câteodată ai oase de sticlă și mi-e cumva să nu te risipești pe lângă mine câteodată e luni și tu nu ești prefer atunci treptele arse în care știu că ești. mi se-ntâmplă să te privesc să
În dimineți de alb
am să-ți smulg visurile unul câte unul să nu mai știi nimic decât gândul meu și gândul meu are să-ți fie de-ajuns! mă vei privi cu ură animalică iar eu cu ochi de sticlă mereu atent și
Prea-plin!
am să mă-nec în fericirea-mi fără zile știind că mâine, doar fericirea ta mă va putea salva. îmi vei sculpta cu mâini de nou-născut o aripă. sau branhii, cum crezi tu. mă vei iubi în
Bună dimineața!
ia fluturii. de astăzi sunt ai tăi și niciodată ai altcuiva de-acum. am observat că mâna ta încape liniștită în palma mea. deci stai cu mine dimineața. și îngăduie-mi explozii de alb de jur
Ai viață în ochi, petito!
en aim ez hepii ez ă niu born lafing! sunt fără griji – sunt fără griji pentru că mi-ai promis o viață! nu știi să minți și ăsta e cel mai bun lucru pe ziua de azi și-n ziua de
Plutește!
m-am obișnuit să plutesc. o fac ziua, când plouă, sau e soare o fac noaptea, când cei care nu plutesc ca mine, plutesc împreună. așa sunt acum. sus. și dacă te uiți în sus... vezi
Mai râzi în ploaie?
nu știu să cânt. nu pot. dar auzindu-te, am încercat o notă de aici de la mine, până spre cei de sus să îi cobor aproape, să îți cânte ei restul. dar i-am speriat. au rămas sus și au
Vrei să fii?
unul câte unul copiii născociți de mine se aliniază în fața ta și-ncep să plângă îi vezi plângând, dar nu-i cunoști le intinzi o mână și-apoi o alta și îi cuprinzi la rându-ți cu lacrimile
Laperete laperete stop!
copiilor le vine greu a crede că și noi, odată ne jucam la fel ca ei de-a mama și de-a tata, ne luam de mână și ne priveam unul altuia viitorul stând așa, împietriți, de ore și de
Să știi!
înainte eram. azi nu reușesc să fuier deloc o notă, măcar, să-mi strivească plămânii de bucurie sau să-mi ude adâncul cu ură niciuna, o notă, niciuna nu știe să mă plimbe prin tine, să
Vând aripi
mi-am luat aripile și le-am pus în cuier măcar pentru o zi cât mi-am propus să stau doar... să te văd să te aud. să mi te-apropiu. * Ce prost ești... mi-ai spus râzând să te rupi tu de
Oameni de zăpadă
nu sunt copil. decât noaptea. și ziua. Nu sunt copil, dar vocile lor îmi spuneau du-te! Du-te! încrede-te în noi! zâmbește fără consecințe și-ai să vezi cerul are să-ți urmeze
Solstițiu de primăvară-vară 2008
cu zâmbetul pe umeri, coate și apoi în pălmi m-am prezentat în fața ta atunci. mi-ai luat visurile, le-ai sărutat de noapte bună și le-ai dat permisie o viață. care viață? când viața
Păi bine, mă... da eu plutesc degeaba?
Am rămas doar eu și umbrela... stăteam amândoi închiși și râdeam de ploaie. Umbrela, se uita cu o aripă ridicată la mine, râzându-mi în față Ce prost ești. Nici tu nu îmi ești mai de folos
Și... tu cum îți legi șireturile?
Crezi că asta e frustrare? Uită-te măcar la mine. Uită-te la buzele mele... le vezi cum tremură? stânga - dreapta, stânga - dreapta Îmi vezi ochii? Nu sunt uzi, sunt grei Și nu știu cât
Concluzia unui aproape-cub
da într-adevăr născutul e pentru femei. la fel ca Nichita, ai luat o bucată de piatră nici pe departe un cub. ai sărutat-o pe fiecare parte cu fiecare lacrimă, cu fiecare
Încercarea mea naivă...
Hai să-ți spun! Nasul. Nasul e ceva bun. Mirosurile. Mirosurile nu sunt totdeauna ceva bun. Ochii. Ochii sunt ceva bun. Lumea. Lumea nu e întotdeauna bună. Gura. Gura e ceva...
Mai aveți careva o sută, să-mi iau un brifcor?
Râdeam de el... râdeam de el pentru ca venea la școală cu borcanul de supă. pentru că își aducea orez în cutiile alea ordinare de Linco gălbui și din ce în ce mai șubrede cu fiecare
Laif găuz bai... fâl fâl !
Tocmai s-a stins și ultima! Eu ce să mai fac? Am tras de ea cât am tras... Și uite că în cele din urmă S-a stins și ea! Dacă nu i-aș fi spus! Dar i-am spus, nu-i așa? i-am spus că știam
Cu pași de bebluș
Și dacă vreodată am să zbor... am să zbor cu pași de bebluș Bob cu bob, gând cu gând, zi după zi. Și atunci nimeni nu va putea spune Că am zburat prea sus sau Că am uitat să merg. Nimeni nu
Un dans doar al nostru
Daca ti-as mangaia cu verful celui de-al doilea deget, fiecare obraz, apoi fiecare zambet, fiecare privire… crezi ca ai zambi mai des? Daca in timp ce dormi, te-as inconjura cu bratele
As vrea să-mi vezi...
As vrea să-mi vezi un gând ce zboară Sa il opresti si sa nu piară Si să ii spui că l-ai vazut Să il omori ca pe-un trecut Ce niciodată nu a fost Ce-a fost si-a fost doar fără
Raspunsurile unui cartofor
Cate vieti ii trebuie unui om pana s-ajunga sa fie om? Cate zambete ii trebuie unei lacrimi pana s-ajunga sa ude-un obraz? Cate imbratisari ii trebuie unui copil pana s-ajunga sa creada in
Poftim cultura!
Unde e emotia de care avem nevoie atat de mult? Unde sunt lacrimile ce ne fac oameni si zambetele ce ne desavarsesc? Unde sunt copiii ce alearga dupa porumbei doar de dragul de-a se juca? Unde
Comoara pietrelor din mine
Comoara pietrelor din mine s-a pierdut, Peretii se despart tanjind podele Cu soapte calde reci zambite-n lacrimi, Ma sterg la ochi si dau sa urc Ma sterg la nas, in ochii mei Cu soapte aspre,
Sfarsit...
Din clipa-n care am venit, M-ai luat in brate, m-ai iubit; Ai stiut sa-mi dai ceva, Ceva ce nimeni n-ar putea Sa-mi dea sau sa imi ofere Atat placut cat si durere. Placutul era ceva
Ti-as zâmbi, sincer, dar inca nu am lacrimi!
De aici până acolo nu e decât totul; Totul în jurul meu… nu e decât nimic în jurul tău, cu toate că nimicul tău e totul pentru mine… Și uite-așa, totul meu, e nimic pe lângă nimicul tău,
Tacere
- Si atunci ii spun sa taca! - Si el? - El continua… - Pai si-atunci la ce bun? - La ce bun? - Sa taca… - Nu tace. - Pai da! - Dar eu ii spun sa taca din nou! - Pai si el? - El… el
Nu ti-e frig, nu-i asa?
Te tin de mana… Ma tii si tu? Te tin…si iti zambesc inapoi… Ma balbai, fara sa iti spun ceva… Ma intelegi? Te inteleg… si iti mangai si eu palma… Glumesc cu capul plecat, cu privirea in
Pe piedestal nu se mănâncă pepene
Trebuia neaparat să urc scările astea? Pepenele are semințe de vară. Nu le deranjează! Ce cauți acolo? Le arunc pur și simplu Ca pe niște semințe de vară! Mi-e frig. Ai vreo pătura în
Ne vedem la zece
Mi-ai dat o aripă… Mi-ai dat mult alb… Cum aș putea face un zâmbet propriu? nu, nu, nu! Nu îl vreau, nu am nevoie de el. *** Crezi că un fluture zboară pentru că trebuie? Crezi că
Iu-huhu-huhu
Tre raze de soare imi palesc pe fata, Iu-huhu-huhu! Si imi aduc caldura in lumea mea de gheata Iu-huhu-hu… nu! Trei eschimosi mi-au luat radiator, Iu-huhu-huhu! Sa-l instalez in iglu, sa il
Mi-am spus că spusele lor incredibile auzite și neauzite de gânduri, sunt de nespus
Mi-am spus că spusele lor sunt spuse doar de dragul de a spune nespuse, pe când spusele mele spun că spusele sunt spuse pentru a spune ceva de spus, nicidecum de nespus, iar ei nu au
