Poezie
Laperete laperete stop!
1 min lectură·
Mediu
copiilor le vine greu a crede
că și noi,
odată
ne jucam la fel ca ei
de-a mama și de-a tata,
ne luam de mână
și ne priveam unul altuia viitorul
stând așa, împietriți,
de ore și de nopți
ne mai ridicam brațele spre cer
doar ca să ne convingem că e sus
și nu cu noi
ne mai jucam de-a plânsul
doar ca fiecare zâmbet
să fie meritat
stăteam cu cerul
și îi povesteam de noi,
buni sau răi...
dar întotdeauna goi
întotdeauna
goi.
știm sigur că ne asculta
știm asta și acum
fără ca el să fi spus ceva
pentru că noaptea,
noaptea niciun cer de pe lume
nu putea fi atât de mare
și de cald
ca cerul meu
și-al tău
ne jucam la fel ca ei,
odată,
și astăzi...
copiilor le vine greu a crede
că nu mai știm zbura.
17 mai 2008
023.870
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ciprian Ciuciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Ciprian Ciuciu. “Laperete laperete stop!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-ciuciu/poezie/1783560/laperete-laperete-stopComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCincantat de lume noua si ma bucur ca ti-au placut si aceste versuri. ma-nclin si apreciez cu-atat mai mult a doua-ncercare!
0
.stăteam cu cerul
și îi povesteam de noi,
buni sau răi...
dar întotdeauna goi
Am citit cu plăcere
Alina