Chitul Grigore

Se nasc în ape nuferi și-n zâmbete pierdute De îngeri enigmatici, cu aripi de surghiun, Respiră o iertare sub pleoapele ce spun, Pe podul cu sens unic, imperceptibil : “ Du-te! ” Iubirile

Să știți că sunt un tip cinstit, Direct și sincer –într-un hal! – Că tuturor le spun, egal, ( Când sunt pe varză… ) ce-au greșit. Nu- nghit deloc tipul banal, Prea plin de el, – c-a parvenit

Primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, care urmează în paralel cursurile a doua facultăți, expert în conjugarea verbului “ a fi ” , a explicat că a spus \" almanahe\" , în loc de \" almanahuri\" ,

În noaptea de Crăciun, cu haruri, Colinde vechi și zurgălăi, Sub brad să-ți puie Moșul daruri Din inimile alor tăi!

Prestație jenantă a trupei PRM condusă de C.V.Tudor în parlament cu ocazia prezentării raportului care condamna comunismul Un gând năstrușnic mi-a venit Văzându-le ținuta: Da, comunismul n-a

Relicvă în miniatură, Cu coada ca o piază rea, Ce are-o limbă lungă-n gură Și-un dinte… împotriva ta!

Un individ sofisticat, Ce are înnăscut un har: De a expune complicat, Un lucru care este clar.

Poetu-acesta prea profund A reușit să ne încurce: A mers atât de în străfund, Că nu a mai putut să urce…

Ne trec sudori adesea, în tragice coșmaruri, Când urmăriti în noapte de-un dinozaur crud, Strigăm cu disperare “ Săriți! “ dar nu ne-aud Decât mereu aceleași cliente de prin baruri. Stăm

Priviți, oho: o balegă de cal În somptuosul parc municipal, Strivită de pantoful meu cel nou… Și calul ăsta… dar și eu, ce bou! O balegă de cal… Ce blasfemie! Dar cum să rabzi așa o

Gravitația dispăruse într-o după masă Lucrurile au început să cadă anormal Oamenii s-au trezit ținându-se de sateliți Ca de mijloacele de transport local. Cei rămași pe loc netulburați Fie

În vene pulsează un frig nesfârșit, Globulele roșii se dau cu cartela, Când plouă, tufișu-și deschide umbrela Și gardul de sârmă e zilnic vopsit. La coadă se umple de goluri gamela Iar melcii

Străzi lungi îmi amintesc de tinerețe, Când circulam prin bezna ca un motan Și fetele mari se-nghesuiau să-mi dea binețe, Iar eu le răsplăteam ca un sultan. Noaptea,când mă uitam de pe mal în

Cineva călca alene pe pantofii mei Cu toată greutatea pe care-o avea Era o matahală se poate spune Ci dacă e cazul se poate demonstra. Și chiar începusem să urlu de durere Și câinii-au lătrat

Mure negre ce-mi pătează bluzele,aparent, Și dinții subsemnatului,galbeni de nicotină, Sunt ușurat de portmoneu frecvent, Când mă trezesc în zloată și în tină. Mă simt atras de voi în mod

Când tai o varză-n două părți egale Și o cufunzi apoi ca pe o lună Cu cearcăne, ce trebuie s-apună Fatidic către fundul unei oale, Jur-împrejur e haos și furtună, Atomii se înnoadă în

Ca valuri nesfârșite ce se sparg De-aceleași stânci, cu-același ritm bizar, Aceeași cruzi pirați se-ntorc din larg Duși de curentul sângeros și doar La un barbut întârzie puțin Călăul cu un

Justiția și corupția cu stegulețe galbene și roșii Din ciclul: ” Daca voi nu ne vreți ( in U.E.) , noi va vrem “ Justiția e mult mai bună, Oricine poate observa, Căci judecata merge

Editorului meu care, ” tras” de curentul “ boierismului”, îmi aruncă poeziile la coșul din atelier fără nici o explicație Boierule, de la cenzură, De judecata ta mă mir… Că-mi faci