Poezie
Străzi lungi îmi amintesc
Parodie după cosmopoetul Al.C.Miloș
1 min lectură·
Mediu
Străzi lungi îmi amintesc de tinerețe,
Când circulam prin bezna ca un motan
Și fetele mari se-nghesuiau să-mi dea binețe,
Iar eu le răsplăteam ca un sultan.
Noaptea,când mă uitam de pe mal în apă,
Nu știam nici o dată cu siguranță,
Dacă ce văd e luna galbenă ce s-adapă
Sau chipul meu cu zulufi și prestanță.
Gândurile ce mă bântuiau atunci nu pot
Să le scriu acum,că nu le rabdă hârtia,
Mă salută un pește,dintr-un BMW scump de tot,
Mă fac că nu-l văd și nu-mi scot pălăria.
Iubire,de ce m-ai lăsat în voia sorții?
M-ai părăsit,dar mi-am luat revanșa,
Pe strada lungă-a vieții și a morții
Talentul m-a strivit ca avalanșa !
Destinul meu de geniu printre stele,
Prin ceața nesfârșită ia contur,
Primesc și flori ,dar și cuvinte grele,
Din partea criticilor ce mă cred mahmur.
053036
0
Mi-amintesc de o strofa dintre-ale lui:
\"Cand parintii ne mor
suntem frunze in vant
sau un soare ciudat
ingropat in pamant\".
Avantajul poeziei cu rima cred ca e totusi faptul ca poate fi memorata mai usor decat versul alb... uite, eu tin minte versurile astea de 7 ani, in vreme ce am uitat multe alte lucruri importante.