Floare de mac

Se conturează o imagine delicată și se transmite nostalgia. Sunt mici scăpări de punctuație: nu se pune virgulă înainte de „și“ decât în anumite situații. În cazul de față, după „auriu” nu se pune. Pauza în recitare se poate marca prin puncte de suspensie, dar aici e deja marcată prin faptul că versul următor este pe alt rând. Nu se pune virgulă nici între verbul la indicativ și cel la gerunziu, care arată o acțiune concomitentă, deci fără virgulă după „suspină”. Mi-a plăcut și mi se pare un progres față de cea pe care am citit-o anterior. Sau poate e doar o variație obișnuită fiindcă nimeni nu scrie mereu la același nivel. Stăpânirea prozodiei e un drum lung, după cum am constatat. Spor și inspirație!