Poezie
Miros de liliac
1 min lectură·
Mediu
Miros de liliac în seară se așterne,
Și parcă timpul, blând, se-oprește-n loc,
Din crengi răsar iubirile eterne,
Cu glasuri dulci și pasiuni cu foc.
Pe prispa veche, visul se întoarce,
Cu pași de copilărie-napoi,
Un cer violet coboară și toarce
În sufletul meu, lumini și nevoi.
Sub ram de liliac, o clipă zboară,
Cu șoapte moi, de parcă n-ar fi fost,
Dar inima o prinde și-o înfășoară,
În dorul pur, tăcut și fără rost.
În amurg mov, parfumul se aprinde,
Ca o icoană vie-n asfințit,
Și fiecare fir de vânt cuprinde
Povești ce le-am trăit și le-am iubit.
Și-n noaptea blândă, sub tăcerea lină,
Rămâne-n aer liliacul viu,
Cu amintiri ce-n inimă se-alină
Ca un oftat, în dorul purpuriu.
00894
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
chirescu manuela catalina. “Miros de liliac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chirescu-manuela-catalina/poezie/14189332/miros-de-liliacComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.