Sub cenușa visurilor
Am strâns visurile-n palme obosite, Ca pe niște stele frânte dintr-un cer străin, Le-am purtat cu mine prin zile rătăcite, Când drumul era lung și sufletul – puțin. Visurile apasă, dar
Sub tăcerea norilor
Când cerul spune o poveste și norii se revarsă, timpul își pleacă fruntea peste lume, iar gândurile curg, ca fire subțiri de lumină, între ceea ce suntem și ceea ce am fi putut fi. Din
Trec anii
A trecut ziua mea, ce să zic, s-a dus, Cu râsete, flori și-un tort prea... frumos. Dar nu-i nici un dor și nici vreo povară, Când sufletul joacă pe-a vieții vioară. Am suflat în lumânări, nu pe
Existență
Ce-i omul, dacă nu o întrebare vie? O flacără care-n vântul morții suie, Sperând că sus e sensul din abis, Că viața nu-i un labirint închis. Credința mea nu-i pavăză de teamă, E setea mea de-a
Puntea nevăzută
Am mers o viață, sprijinind un gând, Că dincolo de noapte, cerul nu e gol, Că pașii mei, în noapte rătăcind, Desenează drumuri pe un sul de rol, Țesut de-un Sine veșnic călător, Ori poate
Vioara
Când noaptea cade-n falduri de catifea, Și luna-și varsă taina peste lume, Se-aude-ncet o strună ce oftează, Povestea de iubire fără nume. O mână fină mângâie arcușul, Cu gesturi pline de
În zadar
Am strigat cât ne-a fost dat, cu glas de foc și jale, Dar v-ați întors privirea, pierduți în vorbe goale. Am încercat, cu dor și foc, s-aprindem iar făclii, Dar v-ați vândut lumina pe-un pumn
Rațiunea sub asediu
În trupul greu al unei națiuni tăcute, cu vene de oțel și sânge închegat, bate un ceas stricat de atâtea șoapte vândute, un ceas în care libertatea s-a înnodat. Rațiunea – flacără vie sub
Litere cerești
Litere ce cad din cer în tăcere, desenează visuri pe foi efemere. Fiecare semn păstrează-o lume, și-o șoaptă veche, blândă, ce nu se spune. Se nasc din suflet ca o speranță, dansează-n
Cercul anotimpurilor
Primăvara se strecoară Pe sub uși, cu soare-n poală, Muguri noi în zori suspină, Viața crește din lumină. Vara curge-n foc și miere, Zile lungi, cu dor de ploaie, Holda coaptă-și spune
Jocul iernii
Iarna vine albă, rece, Tot ce-a fost încet se trece, Timpul bate-n geam cu gheață, Cerul urlă, cerne ceață. Fulgi coboară în fuioare, Dans de vis în rotocoale, Copacii, străjeri de nea, Își
Zi de vot
E zi de vot. O lume se trezește, Cu pași grăbiți, dar inimi cumpătate, Un gând în piept, o alegere firească: Să spunem cum vrem mâinele să arate. Cu buletinul strâns în mâna dreaptă, Privim
1 Mai - Între timpuri
Pe vremuri, 1 Mai însemna Un steag fluturând, o speranță, Muncitorul din uzină ieșea Cu pașii plini de credință. În piețe răsunau fanfare, Cuvinte mari despre viitor, Copiii cu flori și
Miros de liliac
Miros de liliac în seară se așterne, Și parcă timpul, blând, se-oprește-n loc, Din crengi răsar iubirile eterne, Cu glasuri dulci și pasiuni cu foc. Pe prispa veche, visul se întoarce, Cu
Cafeaua viselor de seară
Cafeaua neagră, aburindă Sta pe măsuță din pridvor, O rază caldă, jucăușă Se joacă-n abur visător. Un vânt ușor mișcă perdeaua, Iar liniștea e un decor, Gânduri se plimbă-ncet, agale Prin
Marți,13
Marți, 13 — zi cu ghinion, Spun bătrânele cu pasiune-n ton. Pisici negre, scări și oglinzi sparte, Superstiții ce dansează-n noapte. Ceasul bate-n colțuri de-ntuneric, Umbrele par toate-un
E ziua ta
E ziua, și timpul parcă tace, Privind cum crești și te aduni, În ochii tăi, o liniște preface Copilul care-și căuta minuni. Adolescență, vârstă între lumi, Cu întrebări și visuri
Buze de carmin
Buze de carmin, pecete de dor, Cuvinte ce ard, dar nu cer ajutor. Tremură-n noapte, ca flacăra lină, O șoaptă nespusă, o veche lumină. Rămâne-n amurg parfumul tăcerii, Cu gustul amar al unei
Vise
Cu pași mărunți, umblând prin ploaie, Strângând la piept un pumn de vise, Mă-ntorc tăcut de prin abisuri Pe străzi cu porțile închise. Sub felinare obosite, Se-aștern cuvinte
Ultimul pas
Se naște omul, dar nu e etern, E doar o fărâmă dintr-o mare de vânt, Cu pași domoli, cuprins în mister Și vise sub stele, mereu adunând. Se naște omul, fără mângâiere, Și-un colț de cer se
Luni cu miros de lalele
E luni, și-au înflorit lalelele, cu rochii roșii, galbene, rebele, în colț de grădină dansează tăcute, cu raze de soare pe frunte cusute. Un vânt le suflă ușor în petale, iar timpul
Mai dă-ne, Doamne, timp
Mai dă-ne, Doamne, timp, să înțelegem, Că fiecare clipă e un dar divin, Să nu pierdem în van ce-i prețios și sfânt, Să iubim mai mult decât am știut să fim. Mai dă-ne, Doamne, timp, să
Suflete de lumină
Nu poartă aripi de zăpadă, nici veșminte de cristal, dar în pașii lor se simte o șoaptă cerească, ireală. Se află-n gesturi mărunte, într-o îmbrățișare-n zadar, în lumina unui zâmbet ce
Dansul naturii
În șoapte de frunze, pădurea tresaltă, Se leagănă ramuri în zori de smarald, Un vânt povestește cu glas de beteală, Iar timpul se-oprește sub soarele cald. Pe-un fir de lumină, coboară o
