Poezie

Trec anii

1 min lectură·21 iulie 2025

Mediu

A trecut ziua mea, ce să zic, s-a dus,

Cu râsete, flori și-un tort prea... frumos.

Dar nu-i nici un dor și nici vreo povară,

Când sufletul joacă pe-a vieții vioară.

Am suflat în lumânări, nu pe tort, ci-n suflet,

Fiecare dorință – un ecou, un început.

Și-am înțeles, în tihnă, privind în tăcere

Că timpul nu iartă,nu uită, nu piere.

Vârsta e doar un număr – așa se tot spune,

Dar în spatele ei... stau clipe și lume.

Alegeri tăcute, răscruci și regrete,

Dureri adunate-n albume secrete.

Nu-mi număr anii – ci pașii ce dor,

Cuvintele nespuse și visul ce zboară.

Dar nici nu mă tem: în fiecare apus

Se naște o rază, din tot ce s-a dus.

Poate nu sunt mai tânără, dar sunt mai întreagă,

Mai plină de mine, mai dreaptă, mai dragă.

Și-mi spun, fără teamă, privind spre lumină.

Vârsta e doar un număr – dar eu... sunt divină.

Și merg mai departe, cu pas liniștit,

Cu inima vie și suflet iubit.

Căci vârsta e vântul ce trece prin mine,

Dar eu rămân stea. Rămân foc. Rămân sine.

00250

chirescu manuela catalina. “Trec anii .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chirescu-manuela-catalina/poezie/14192319/trec-anii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.