Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Se frânge clipa-n fum și scrum,
Iar timpul doare în tăcere,
Sub pașii goi rămâne drum,
Pierdut în umbre și durere.
Un strigăt surd apasă-n piept,
Dar lumea-și caută tăcerea,
În mine urlă un regret,
Iar noaptea-mi mângâie durerea.
Cuvintele se sting pe rând,
Ca stelele căzând în mare,
Și doar ecouri mai pătrund
În visul meu făcut uitare.
Dar printre lacrimi și pământ,
O rază rece mă străpunge—
Chiar și-n agonie sunt,
Pierdut în viața care curge.
00487
0