O întâlnire perfectă

undeva la ora 3:00 dimineața 

mama dă buzna peste mine să vadă cum mă simt.

mă găsește beat criță, înconjurat de sticle de bere,

întins în mijlocul camerei, pe jumatate învelit,

într-un dezastru perfect.

"oh Doamne, ce-i cu tine?"

"nu știu, nu știu" am răspuns

"ridică-te, iar ai băut!?"

și m-am ridicat fară să comentez nimic.

m-am pus în pat privind cum mama mă învelea zâmbind, iar eu nu eram în stare nici măcar să-i spun un cuvânt;

m-a privit cu căldură și a plecat.

am rămas așa până dimineață,

eram mahmur și aveam un sentiment de vină ce persista în interiorul meu ca o fiară.

nu voiam să mă vadă așa,

ar fi trebuit să mă pregatesc,

să îmi adun vorbele,

să fie emoționant.

am intrat la ea în cameră înarmat cu scuze și regrete

însa dispăruse cu totul

și știam că nu se va mai întoarce 

ar fi fost o întâlnire cu adevărat perfectă.