Poezie
prima zi după despărțire
1 min lectură·
Mediu
a fost o vreme cândva demult,
unde barurile erau casa multor oameni
majoritatea
alcoolici
femei și bărbați se strângeau în centrul orașului
pe întuneric
acolo mă aflam și eu, printre toți acei tineri dezaxați
la o masă unde singurul Dumnezeu
era aceeași sticlă de vin.
până și zeii sunt plictisiți de noi
pur și simplu ne urăsc
pentru imperfecțiunea noastră
chiar și oamenii la rândul lor pot face asta
viața nu va fi niciodată corectă.
Maria locuia într-un hotel la marginea orașului
aflasem că sufăr de bipolaritate.
nopțile erau teribil de târzii
în doi
iar ea continua să bea cot la cot cu mine
până dimineață
când draperiile se trăgeau și soarele înceta să mai răsară
din același necunoscut
tăcut.
de fiecare dată se întindea pe canapea
în rochia ei albastră
scutură de emoție
avea o pereche minunată de craci și acel cur îmi provoca erecție
și îl vedeam zilnic
în dușul ei mic
umed până la tavan din vina
singurătății mele.
001057
0