Poezie
Inimi călătoare
1 min lectură·
Mediu
simțeam pe buze parfumul aromat al buzelor tale,
și nevoind sa fugă îl țineam prizonier în eternitate.
ochii tăi, ce străluceau în căldura blândă de toamnă, îmi dădeau impresia că m-am pierdut undeva departe.
chiar și pentru o secundă, mintea mea intra într-un repaos permanent, de fiecare dată când te țineam de mână.
si nu îmi era teamă de nimic, mai ales de propria persoană.
câteodată îmbrățișam pelicanii, doar pentru a-ți fura un zâmbet într-o zi ploioasă de octombrie.
uneori mă vedeai ghemuit în colțul străzii, pufăind dintr-o țigară umedă și pe jumătate stinsă.
oh, dar era amară.
amară precum cafeaua pe care o bei in fiecare dimineață când citești romane de dragoste.
001191
0