Jurnal
teandrici
știam că e ultima oară când dezbrăcam poeme
1 min lectură·
Mediu
în hohote de tăcere
cocoțați pe umerii miturilor
vămuiam poezia de alb
subțiați până la îndumnezeire
două pietre născute din aceeași apă
nici nu știam
că începeam să nu mai semănăm
peste haina de piele a poveștii
trecea o ploaie de bun simț
044.683
0
